2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRÚȚ, -Ă, măruți, -e, adj. (Pop.) Mărișor. – Mare1 + suf. -uț.

MĂRÚȚ, -Ă, măruți, -e, adj. (Pop.) Mărișor. – Mare1 + suf. -uț.

măruț, ~ă a [At: MARIAN, INS. 397 / Pl: ~i, ~e / E: mare1 + -uț] 1-36 (Reg; șhp) Măricel (1-36).

MĂRÚȚ, -Ă, măruți, -e, adj. (Popular) Mărișor, măricel. A murit Neculai Chirilă. Îi rămîne nevasta cu trei băieți: cel mai măruț cît masa. SADOVEANU, O. VIII 188.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măruț (pop.) adj. m., pl. măruți; f. măruță, pl. măruțe

mărúț adj. m., pl. mărúți; f. sg. mărúță, pl. mărúțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRÚȚ adj. v. măricel, mărișor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂRUȚĂ, George (1909-1968, n. București), actor român de teatru și film. Joc interiorizat, de mare eleganță și expresivitate scenică („Zoo” de Vercors, „Opera de trei parale” de Brecht) și în filme („Setea”, „Omul de lângă tine”, „Străinul”).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRUȚ, -Ă adj. (Regional) 1. Măricel (1). Musca cănească e gălbie și o lecuță mai măruță decît cea de casă. MARIAN, INS. 397. Dădea zor, apucînd valizele cu mîini musculoase de luptătoare.Ia dă-l și pe cel mai măruț. C. PETRESCU, O. R. I, 80. Frunza-n vie-i tot măruță, Badea-i cu multe drăguțe. MAT. FOLK. 811, cf. ALR i 1 209/550, 1 734/522. . 2. Măricel (2). După tunderea unui copil mama acestuia, strîngîndu-i pârul tuns. . . îl păstrează pînă ce a crescut măruț. MARIAN, NA. 418. Îi rămîne nevasta cu trei băieți: cel mai măruț cît masa. SADOVEANU, O. VII, 289, cf. A V 15. - Pl.: măruți, -e.Mare1 + suf. -uț.

Intrare: Măruță
Măruță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măruț
măruț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măruț
  • măruțul
  • măruțu‑
  • măruță
  • măruța
plural
  • măruți
  • măruții
  • măruțe
  • măruțele
genitiv-dativ singular
  • măruț
  • măruțului
  • măruțe
  • măruței
plural
  • măruți
  • măruților
  • măruțe
  • măruțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măruț, măruțăadjectiv

  • 1. popular Măricel, mărișor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A murit Neculai Chirilă. Îi rămîne nevasta cu trei băieți: cel mai măruț cît masa. SADOVEANU, O. VIII 188. DLRLC
etimologie:
  • Mare + sufix -uț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.