8 definiții pentru măriuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRIÚȚĂ, măriuțe, s. f. 1. (Entom.; reg.) Buburuză. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -ri-u-] – Cf. n. pr. Măriuța.

MĂRIÚȚĂ, măriuțe, s. f. 1. (Entom.; reg.) Buburuză. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -ri-u-] – Cf. n. pr. Măriuța.

măriuță sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ri-u~ / Pl: ~țe / E: cf Măriuța] 1 (Ent; Trs; Buc; șîs ~ța popii) Buburuză (Coccinella septempunctata). 2 (Zlg; Trs) Nevăstuică (Mustela nivalis). 3 (Iht; reg) Zvârlugă (Cobitis taenia taenia). 4 (Mol; Buc) Mai2 (5) cu care se stârnește peștele de sub maluri pentru a putea fi pescuit. 5 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mol; art.) Melodie după care se execută măriuța (5).

măriuță f. 1. nume vulgar al coccinelei; 2. pește cu dungi negre și spini la cap. [Diminutiv din Maria. (cf. germ. Marienkäfer; sensul 2 face aluziune la corpul punctat al peștelui].

măriúță f., pl. e (d. mămăruță, după numele Maria). Nț. Buburuză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măriúță (reg.) (-ri-u-) s. f., g.-d. art. măriúței; pl. măriúțe

măriúță s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. măriúței; pl. măriúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRIÚȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, nevăstuică, vaca-domnului, zvârlugă.

măriuță s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. NEVĂSTUICĂ. VACA-DOMNULUI. ZVÎRLUGĂ.

Intrare: măriuță
măriuță substantiv feminin
  • silabație: mă-ri-u-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măriuță
  • măriuța
plural
  • măriuțe
  • măriuțele
genitiv-dativ singular
  • măriuțe
  • măriuței
plural
  • măriuțe
  • măriuțelor
vocativ singular
plural

măriuță

etimologie: