14 definiții pentru mărinimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).[1]

  1. În original:... Măre1 + inimă..., evident greșit. — LauraGellner

mărinimie sf [At: GOLESCU, E. 238/2 / V: (înv) mar~ (S și: mar-inimie) / Pl: ~ii / E: mare1 + inimă + -ie cdp lat magnanimitas, fr magnanimité] 1 (Înv) Forță morală Si: bărbăție, curaj. 2 Bunăvoință. 3 Generozitate. 4 Bunătate.

MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).

MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință și generozitate; atitudine plină de abnegație, bunătate. Se mai cade către ea mărinimie? DAVILA, V. V. 166. Căpitani de frunte, plini de vitejie... și mărinimie. BOLINTINEANU, O. 68. ◊ Fig. Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.

MĂRINIMÍE f. Sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane; generozitate. /mare + inimă + suf. ~ie

mărinimie f. virtutea si fapta celui mărinimos. [Modelat după lat. MAGNANIMITAS].

*mărinimíe f. (d. mărinimos). Calitatea de a fi mărinimos, generozitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mărinimíe s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei

mărinimíe (sil. mf. măr-) s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRINIMÍE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.

MĂRINIMÍE s. 1. v. dărnicie. 2. v. generozitate. 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)

MĂRINIMIE s. 1. culanță, dărnicie, generozitate, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o rară ~.) 2. generozitate, noblețe. (~ sufletului său.) 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)

mărinimie s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.

Mărinimie ≠ avariție, zgârcenie, meschinărie

Intrare: mărinimie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărinimie
  • mărinimia
plural
genitiv-dativ singular
  • mărinimii
  • mărinimiei
plural
vocativ singular
plural

mărinimie

etimologie: