2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărat, ~ă smf, a [At: PSALT. 286 / Pl: ~ați, ~e / E: pbl ml malehabitus] (Înv) 1-2 (Om) sărman. 3-4 (Om) nenorocit.

mărát, -ă adj. (ca și it. malato și fr. malude, bolnav, d. lat. male habitus, care se află rău, ca beat, cot d. bĭbĭtus, cŭbĭtus. Dar cp. și cu nsl. mârati, a-țĭ păsa, a te neliniști). Vechĭ. Acĭ Mac. Sărac, sărman, bĭet nenorocit. – În Ban. mărac (după sărac).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mărát (mărátă), adj. – Sărac, amărît, nenorocit. – Var. (Banat) mărac. Mr. mărat. Probabil în loc de *amărat, din amar, cf. amărît (REW 406). Der. din lat. male habitusit. malato, fr. malade (Tiktin; Candrea) pare dubioasă, ca și cea din gr. μέλας, cu suf. -atus (Capidan, LL, I, 285). Întîlnirea cu sl. márati „a se îngrijora” (Scriban) pare întîmplătoare. Var. se explică prin încrucișarea cu sărac.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărát, mărátă, măráți, măráte, adj. (înv.) sărac, nenorocit, sărman.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂRAT adj. (sărman). 1. – M. (Bîr I). 2. Mărăței – Mereței s. (Ștef) < dim. mărățel.

Intrare: mărat
mărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărat
  • măratul
  • măratu‑
  • măra
  • mărata
plural
  • mărați
  • mărații
  • mărate
  • măratele
genitiv-dativ singular
  • mărat
  • măratului
  • mărate
  • măratei
plural
  • mărați
  • măraților
  • mărate
  • măratelor
vocativ singular
plural
Intrare: Mărat
Mărat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărat
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)