2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

MĂNUȘAR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. (Înv.) S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușar s. m.] – Mănușă + suf. -ar.

mănușar [At: LB / V: mân~, ~șer / Pl: (1-3) ~i, (4-6) ~e / E: mănușă + -ar] 1 sm Persoană care confecționează mănuși (1). 2-3 sm (Înv) (Fabricant sau) negustor de mănuși. 4 sn Mănușă (1) de protecție folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte. 5 sn (Reg; îf mănușer) Andrea pentru împletit mănuși (1). 6 sn (Trs; îf mănușer) Parte alcătuită de obicei din două lemne lungi, fixate între ele printr-un altul mai scurt, așezat perpendicular, care se adaugă la sanie, la car sau la căruță fără leuci pentru a le prelungi, când se cară lemne Si: (reg) telegău.

MĂNUȘAR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușar s. m.] – Mănușă + suf. -ar.

MĂNUȘAR2, mănușare, s. n. Mănușă specială de protecție, folosită la apucatul unui metal fierbinte. N-ai, fărtate, mănușare? Ține, de pe mîini fierbinți. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/4.

MĂNUȘAR1, mănușari, s. m. Lucrător care confecționează mănuși.

MĂNUȘAR1 ~i 1) Persoană care confecționează mănuși. 2) Vânzător de mănuși. /mănușă + suf. ~ar

MĂNUȘAR2 ~e n. Mănușă de protecție de care se folosesc unele categorii de muncitori. /mănușă + suf. ~ar

mănușár m. Fabricant orĭ vînzător de mănușĭ.

MÂNUȘAR s. m. v. mănușar.

MÂNUȘAR s. m. v. mănușar.

mâșar sn vz mănușar

mânușar m. fabricant sau vânzător de mânuși.

Ortografice DOOM

mănușar1 (obiect) s. n., pl. mănușare

mănușar2 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușari

mănușar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușari

mănușar2 (obiect) s. n., pl. mănușare

mănușar (obiect) s. n., pl. mănușare

mănușar (persoană) s. m., pl. mănușari

Tezaur

MĂNUȘÁR s. m., s. n. I. S. m. Persoană care confecționează mănuși (I 1); (învechit) fabricant sau negustor de mănuși. Cf. LB. Avînd a plăti la un legători de cărți, la butcă, la mînușeri. . . KOGĂLNICEANU, S. 123, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ȘĂINEANU, D. U., NOM. PROF. 37, H XVII 48. II. S. n. 1. Mănușă (I 1) de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). DICȚ. 2. (Regional; în forma mănușer) Andrea pentru împletit mănuși (I 1) (Ighișul Vechi-Sibiu). ALR I 1761/160. 3. (Prin Transilv.; în forma mănușer) Partea (alcătuită de obicei din două lemne lungi fixate între ele printr-un altul mai scurt așezat perpendicular) care se adaugă la sanie, la car sau la căruța fără leuci pentru a le prelungi, cînd se cară lemne ; (regional) telegău. – Pl.: (I) mănușari, (II) mănușare. – Și: (I) mînușár (POLIZU, PONTBRIANT, D.) s. m. – Mănușă + suf. -ar.

Intrare: mănușar (obiect)
mănușar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănușar
  • mănușarul
  • mănușaru‑
plural
  • mănușare
  • mănușarele
genitiv-dativ singular
  • mănușar
  • mănușarului
plural
  • mănușare
  • mănușarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mănușar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănușar
  • mănușarul
  • mănușaru‑
plural
  • mănușari
  • mănușarii
genitiv-dativ singular
  • mănușar
  • mănușarului
plural
  • mănușari
  • mănușarilor
vocativ singular
  • mănușarule
  • mănușare
plural
  • mănușarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânușar
  • mânușarul
  • mânușaru‑
plural
  • mânușari
  • mânușarii
genitiv-dativ singular
  • mânușar
  • mânușarului
plural
  • mânușari
  • mânușarilor
vocativ singular
  • mânușarule
  • mânușare
plural
  • mânușarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mănușar, mănușaresubstantiv neutru

  • 1. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-ai, fărtate, mănușare? Ține, de pe mîini fierbinți. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/4. DLRLC
etimologie:
  • Mănușă + -ar. DEX '98 DEX '09

mănușar, mănușarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care confecționează mănuși; fabricant sau negustor de mănuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Mănușă + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.