2 intrări
18 definiții
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (6)
- tezaur (1)
Explicative DEX
MĂNUȘAR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. (Înv.) S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușar s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
mănușar [At: LB / V: mân~, ~șer / Pl: (1-3) ~i, (4-6) ~e / E: mănușă + -ar] 1 sm Persoană care confecționează mănuși (1). 2-3 sm (Înv) (Fabricant sau) negustor de mănuși. 4 sn Mănușă (1) de protecție folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte. 5 sn (Reg; îf mănușer) Andrea pentru împletit mănuși (1). 6 sn (Trs; îf mănușer) Parte alcătuită de obicei din două lemne lungi, fixate între ele printr-un altul mai scurt, așezat perpendicular, care se adaugă la sanie, la car sau la căruță fără leuci pentru a le prelungi, când se cară lemne Si: (reg) telegău.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNUȘAR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușar s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂNUȘAR2, mănușare, s. n. Mănușă specială de protecție, folosită la apucatul unui metal fierbinte. N-ai, fărtate, mănușare? Ține, de pe mîini fierbinți. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNUȘAR1, mănușari, s. m. Lucrător care confecționează mănuși.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNUȘAR1 ~i 1) Persoană care confecționează mănuși. 2) Vânzător de mănuși. /mănușă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂNUȘAR2 ~e n. Mănușă de protecție de care se folosesc unele categorii de muncitori. /mănușă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mănușár m. Fabricant orĭ vînzător de mănușĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÂNUȘAR s. m. v. mănușar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÂNUȘAR s. m. v. mănușar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mâșar sn vz mănușar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mânușar m. fabricant sau vânzător de mânuși.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mănușar1 (obiect) s. n., pl. mănușare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mănușar2 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mănușar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mănușar2 (obiect) s. n., pl. mănușare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mănușar (obiect) s. n., pl. mănușare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mănușar (persoană) s. m., pl. mănușari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MĂNUȘÁR s. m., s. n. I. S. m. Persoană care confecționează mănuși (I 1); (învechit) fabricant sau negustor de mănuși. Cf. LB. Avînd a plăti la un legători de cărți, la butcă, la mînușeri. . . KOGĂLNICEANU, S. 123, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ȘĂINEANU, D. U., NOM. PROF. 37, H XVII 48. II. S. n. 1. Mănușă (I 1) de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). DICȚ. 2. (Regional; în forma mănușer) Andrea pentru împletit mănuși (I 1) (Ighișul Vechi-Sibiu). ALR I 1761/160. 3. (Prin Transilv.; în forma mănușer) Partea (alcătuită de obicei din două lemne lungi fixate între ele printr-un altul mai scurt așezat perpendicular) care se adaugă la sanie, la car sau la căruța fără leuci pentru a le prelungi, cînd se cară lemne ; (regional) telegău. – Pl.: (I) mănușari, (II) mănușare. – Și: (I) mînușár (POLIZU, PONTBRIANT, D.) s. m. – Mănușă + suf. -ar.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mănușar, mănușaresubstantiv neutru
- 1. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-ai, fărtate, mănușare? Ține, de pe mîini fierbinți. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/4. DLRLC
-
etimologie:
- Mănușă + -ar. DEX '98 DEX '09
mănușar, mănușarisubstantiv masculin
etimologie:
- Mănușă + -ar. DEX '98 DEX '09