18 definiții pentru măngălău mânjălău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNGĂLẮU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din magh. mángoló.

MĂNGĂLẮU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din magh. mángoló.

măngălău sn [At: (a. 1821) IORGA, S. D. XXI, 415 / V: mangalău (Pl: mangalauă), man~, mangarl~, ~gărl~, ~gul~, mângal~, mân~ (Pl: mângalauă) / Pl: ~laie / E: mg mángolό] 1 (Reg) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufele de pânză groasă înfășurate în prealabil pe un sul de lemn Si: mângălitor, mânjălău1. 2 (Mol; Buc) Scândură dreptunghiulară, cu suprafața brăzdată de șanțuri, pe care se freacă rufele la spălat Si: (reg) maglă1, mânjălău, zolitor. 3 (Reg) Mai2 (7). 4 (Trs; Mol) Tăvălug folosit în lucrările agriole. 5 (Reg; îf măngălău) Mistrie. 6 (Reg) Organ genital al calului.

MĂNGĂLẮU, măngălaie, s. n. (Regional) Obiect lung, dreptunghiular, de lemn sau de metal, cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat și cu care se netezesc, la țară, rufele groase, înfășurate în prealabil pe un sul de lemn. Cămășile i-am spalat... Cu măngălău le-am calcat. SEVASTOS, C. 143. – Variante: mînjălău s. n.

măngălắŭ n., pl. ăĭe, máglă și mî́glă f., pl.e (ung. mángoló, mângorló, pol. magla [de unde vine rom. maglă]; mrus. magelĭ, germ. mangel, mlat. manga, mangana, vfr. mangoneau, praștie: it. mángano, praștie, măngălăŭ; ngr. mánganon, măngălăŭ, d. vgr. mágganon, balistă pe cilindri. V. mangealîc, minghinea). Nord. O bucată de lemn crestat orĭ de tablă de zinc undulată de care se freacă rufele la spălat (Șez. 36, 12). Un aparat compus din doŭă sulurĭ de lemn care, supt apăsarea unei greutățĭ, netezește rufele puse pe o masă (înlocuit azĭ cu feru de călcat).

măngărlău sn vz măngălău

mângălău n. lemn crestat de netezit pânzeturi, postavuri. [Ung. MANGOLÓ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măngălắu (reg.) s. n., art. măngălắul; pl. măngăláie

măngălău s. n., art. măngălăul; pl. măngăláie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂNGĂLĂU s. v. tăvălug, vălătuc.

MĂNGĂLĂU s. (reg.) maglă, mânjălău, zolitor. (~ pentru frecatul rufelor.)

măngălău s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC.

*MĂNGĂLĂU s. (reg.) maglă, mînjălău, zolitor. (~ pentru frecatul rufelor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

măngălắu (-láie), s. n.1. Sul, tăvălug. – 2. Fălțuitor. Mag. mángalló (Philippide, Principii, 4; Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 143). În Trans., Mold. și Bucov.Der. măngălui, vb. (a călca rufe).

Intrare: măngălău
măngălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măngălău
  • măngălăul
  • măngălău‑
plural
  • măngălaie
  • măngălaiele
genitiv-dativ singular
  • măngălău
  • măngălăului
plural
  • măngălaie
  • măngălaielor
vocativ singular
plural
mânjălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânjălău
  • mânjălăul
  • mânjălău‑
plural
  • mânjălaie
  • mânjălaiele
genitiv-dativ singular
  • mânjălău
  • mânjălăului
plural
  • mânjălaie
  • mânjălaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măngălău mânjălău

  • 1. regional Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: maglă mânjălău zolitor attach_file un exemplu
    exemple
    • Cămășile i-am spalat... Cu măngălău le-am calcat. SEVASTOS, C. 143.
      surse: DLRLC

etimologie: