măngălău sn [At: (a. 1821) IORGA, S. D. XXI, 415 / V: mangalău (Pl: mangalauă), man~, mangarl~, ~gărl~, ~gul~, mângal~, mân~ (Pl: mângalauă) / Pl: ~laie / E: mg mángolό] 1 (Reg) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufele de pânză groasă înfășurate în prealabil pe un sul de lemn Si: mângălitor, mânjălău¹. 2 (Mol; Buc) Scândură dreptunghiulară, cu suprafața brăzdată de șanțuri, pe care se freacă rufele la spălat Si: (reg) maglă¹, mânjălău, zolitor. 3 (Reg) Mai² (7). 4 (Trs; Mol) Tăvălug folosit în lucrările agriole. 5 (Reg; îf măngălău) Mistrie. 6 (Reg) Organ genital al calului.