6 definiții pentru mălăier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂLĂIÉR, mălăieri, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu negoțul de mălai (1). ♦ Negustor ambulant care își purta marfa în căruță și care primea plata în natură. – Mălai + suf. -ar.

mălăier sm [At: (a. 1826) DOC. EC. 375 / Pl: ~i / E: mălai + -er] (Înv) 1 Persoană care se ocupă cu negoțul făinii de porumb. 2 (Pex) Negustor ambulant care își purta marfa în căruță și primea plata în natură. 3 (Trs; dep) Om lipsit de energie, molatic Si: papă-lapte.

MĂLĂIÉR, mălăieri, s. m. (Rar) Persoană care se ocupa cu negoțul cu mălai (1). ♦ Negustor ambulant care își purta marfa în căruță și care primea plata în natură. – Mălai + suf. -ar.

MĂLĂIÉR, mălăieri, s. m. (Neobișnuit) Căruțaș. Țăranul care cumpără peștele de la căruțașii ce umblă prin sate, așa-zișii mălăieri... plătește cu mult mai scump decît dacă l-ar lua de la o prăvălie. ANTIPA, P. 722.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mălăiér (înv.) s. m., pl. mălăiéri

mălăiér s. m., pl. mălăiéri

Intrare: mălăier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălăier
  • mălăierul
  • mălăieru‑
plural
  • mălăieri
  • mălăierii
genitiv-dativ singular
  • mălăier
  • mălăierului
plural
  • mălăieri
  • mălăierilor
vocativ singular
  • mălăierule
  • mălăiere
plural
  • mălăierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mălăier

  • 1. învechit Persoană care se ocupa cu negoțul de mălai.
    surse: DEX '09
    • 1.1. Negustor ambulant care își purta marfa în căruță și care primea plata în natură.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • exemple
      • Țăranul care cumpără peștele de la căruțașii ce umblă prin sate, așa-zișii mălăieri... plătește cu mult mai scump decît dacă l-ar lua de la o prăvălie. ANTIPA, P. 722.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Mălai + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09