15 definiții pentru măjar măjer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar.

MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar.

măjar1 sm [At: URECHE, ap. LET.2 I, 190 / V: ~jer, majer / Pl: ~i, ~jeri / E: majă + -ar] 1-2 (Înv; Mol) Persoană care (transporta sau) făcea negustorie cu pește. 3 (Înv; pex) Pescar. 4 (Îvr; îf măjer) Persoană care cântărea carele cu sare.

MĂJAR s. m. (Mold.) Pescar. A: Să nu puie pre altul la domnie, ci pre Petru Măjearul, ce l-au poreclita Rareșu. URECHE. // B: Pătru, măjariul den Hîrlău, este fecior lui Ștefan-Vodă. R. POPESCU. Etimologie: majă + suf. -ar. Vezi și majă.

măjár m. (d. măjă). Mold. Vechĭ. Negustor de pește. – Și măjer.

MĂJÉR s. m. v. măjar.

MĂJÉR, măjeri, s. m. (Învechit și regional) Pescar; negustor sau cărăuș de pește. Vine știre bună și despre peștele închis în bălți în fiece primăvară, pe care măjerii îl prind apoi cu hărnicie. SADOVEANU, F. J. 487. – Variantă: măjár s. m.

măjer m. cel ce cântărește carele cu sare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!măjár (înv., reg.) s. m., pl. măjári

măjár/măjér s. m., pl. măjári/măjéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: măjar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măjar
  • măjarul
  • măjaru‑
plural
  • măjari
  • măjarii
genitiv-dativ singular
  • măjar
  • măjarului
plural
  • măjari
  • măjarilor
vocativ singular
  • măjarule
  • măjare
plural
  • măjarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măjer
  • măjerul
  • măjeru‑
plural
  • măjeri
  • măjerii
genitiv-dativ singular
  • măjer
  • măjerului
plural
  • măjeri
  • măjerilor
vocativ singular
  • măjerule
  • măjere
plural
  • măjerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măjar măjer

  • 1. învechit regional Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vine știre bună și despre peștele închis în bălți în fiece primăvară, pe care măjerii îl prind apoi cu hărnicie. SADOVEANU, F. J. 487.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Majă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09