MĂJÁR ¹ s. m. 1. (Învechit, mai ales în Mold.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește ; p. e x t. pescar. Cf. URECHE, LET.² I, 190, MAG. IST. I, 164/1, IORGA, S. D. XII, 154. Vine cu măjile și mâjerii, în haine de pescar, Petru Rareș. IORGA, L. i, Maria, soția majerului Rareș. DELAVRANCEA, O. II, 257. Îmi vine știre bună și despre peștele închiși în bălți în fiece primăvară, pe care măjerii îl prind apoi cu hărnicie. SADOVEANU, O. XIII, 645. 2. (Învechit, rar ; în forma măjer) Persoană care cîntărea carele cu sare. Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: mâjari și măjeri. - Și: măjér, majér s. m. – Majă + suf. -ar.