2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măiestresc, ~ească a [At: GORJAN, H. I, 126/27 / Pl: ~ești / E: măiestru + -esc] (Înv) Care ține de magie Si: miraculos, vrăjitoresc.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. – Din măiestru.

măiestri [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 47v/34 / Pzi: ~resc / E: măiestru] 1 vi (Îvr) A unelti. 2 vr A deveni înțelept, iscusit. 3 vt (Rar) A lucra cu măiestrie (6), cu artă. 4 vt (Rar) A inventa.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din măiestru.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lucra ceva cu mare pricepere, cu deosebită îndemînare, a executa artistic. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29.

A MĂIESTRÍ ~ésc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru

MĂIESTRI vb. (Mold.) A unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scăpatu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măiestrind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru + suf. -i. Vezi și măiestreț, măiestrie.

măestrì v. a executa cu măestrie: lăutarii măestresc hore înalte EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măiestrí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 să măiestreáscă

măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂIESTRÉSC adj. v. magic, vrăjitoresc.

măiestresc adj. v. MAGIC. VRĂJITORESC.

MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

măiestri vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măiestrésc, măiestréscă, adj. (înv.) 1. șiret, intrigant. 2. miraculos, vrăjitoresc.[1]

  1. Forma de fem. pare neverosimilă. — gall
Intrare: măiestresc
măiestresc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiestresc
  • măiestrescul
  • măiestrescu‑
  • măiestrească
  • măiestreasca
plural
  • măiestrești
  • măiestreștii
  • măiestrești
  • măiestreștile
genitiv-dativ singular
  • măiestresc
  • măiestrescului
  • măiestrești
  • măiestreștii
plural
  • măiestrești
  • măiestreștilor
  • măiestrești
  • măiestreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: măiestri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măiestri
  • măiestrire
  • măiestrit
  • măiestritu‑
  • măiestrind
  • măiestrindu‑
singular plural
  • măiestrește
  • măiestriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măiestresc
(să)
  • măiestresc
  • măiestream
  • măiestrii
  • măiestrisem
a II-a (tu)
  • măiestrești
(să)
  • măiestrești
  • măiestreai
  • măiestriși
  • măiestriseși
a III-a (el, ea)
  • măiestrește
(să)
  • măiestrească
  • măiestrea
  • măiestri
  • măiestrise
plural I (noi)
  • măiestrim
(să)
  • măiestrim
  • măiestream
  • măiestrirăm
  • măiestriserăm
  • măiestrisem
a II-a (voi)
  • măiestriți
(să)
  • măiestriți
  • măiestreați
  • măiestrirăți
  • măiestriserăți
  • măiestriseți
a III-a (ei, ele)
  • măiestresc
(să)
  • măiestrească
  • măiestreau
  • măiestri
  • măiestriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măiestri

etimologie:

  • măiestru
    surse: DEX '98 DEX '09