9 definiții pentru măicuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂICÚȚĂ, măicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui maică (I 1); măiculeană, măiculiță, măicușoară. 2. Călugăriță; termen cu care se adresează cineva unei călugărițe. – Maică + suf. -uță.

măicuță sf [At: BOLINTINEANU, O. 90 / Voc: (reg) măicu / Pl: ~țe / E: maică + -uță] 1-14 (Pop; șhp) Măiculiță (1-14).

MĂICÚȚĂ, măicuțe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui maică (I 1); măiculeană, măiculiță, măicușoară. 2. Călugăriță; termen cu care se adresează cineva unei călugărițe. – Maică + suf. -uță.

MĂICÚȚĂ, măicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui maică (1). Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac? COȘBUC, P. I 266. Eu cerc un aspru dor De măicuța mult iubită. BOLINTINEANU, O. 90. Cînd măicuța m-a scăldat... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. ◊ (Apelativ dezmierdător, Ia vocativ, cu care o femeie se adresează copilului ei sau unei persoane dragi) Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de-i fi, măicuță, mort, Să dau la popa d-un ort. TEODORESCU, P. P. 518. ♦ Termen de respect cu care ne adresăm unei femei (mai) în vîrstă (de la țară). Cine-i acolo?...Om bun, măicuță! CREANGĂ, P. 90. 2. Călugăriță; termen cu care se adresează cineva. unei călugărițe. În satul liniștit și curat din jurul mănăstirii Văraticului, măicuțele se strecurau pe ulicioare lin, nici nu li se simțeau pașii. SADOVEANU, O. VII 220.

măicuță f. (Banat) surată. [V. mătcălău].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măicúță s. f., g.-d. art. măicúței; pl. măicúțe

măicúță s. f., g.-d. art. măicúței; pl. măicúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂICÚȚĂ s. mămică, (pop.) măiculiță, mămucă, mămuliță, mămușoară, mămuță, (reg.) măiciță, măiculeană, măiculuță, măicușoară, mămulea, mămuleană, mămulică, mămulioară, mămulucă, mămuluță, (fam.) mămincu, mămiță, mică, mimă.

MĂICUȚĂ s. mămică, (pop.) măiculiță, mămucă, mămuliță, mămușoară, mămuță, (reg.) măiciță, măiculeană, măiculuță, măicușoară, mămulea, mămuleană, mămulică, mămulioară, mămulucă, mămuluță, (fam.) mămincu, mămiță, mică, mimă.

Intrare: măicuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măicuță
  • măicuța
plural
  • măicuțe
  • măicuțele
genitiv-dativ singular
  • măicuțe
  • măicuței
plural
  • măicuțe
  • măicuțelor
vocativ singular
  • măicuță
  • măicuțo
plural
  • măicuțelor

măicuță

  • 1. popular Diminutiv al lui maică.
    exemple
    • Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac? COȘBUC, P. I 266.
      surse: DLRLC
    • Eu cerc un aspru dor De măicuța mult iubită. BOLINTINEANU, O. 90.
      surse: DLRLC
    • Cînd măicuța m-a scăldat... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18.
      surse: DLRLC
    • 1.1. la vocativ Apelativ dezmierdător cu care o femeie se adresează copilului ei sau unei persoane dragi.
      exemple
      • Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de-i fi, măicuță, mort, Să dau la popa d-un ort. TEODORESCU, P. P. 518.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Termen de respect cu care ne adresăm unei femei (mai) în vârstă (de la țară).
      exemple
      • Cine-i acolo?... – Om bun, măicuță! CREANGĂ, P. 90.
        surse: DLRLC
  • 2. Termen cu care se adresează cineva unei călugărițe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călugăriță attach_file un exemplu
    exemple
    • În satul liniștit și curat din jurul mănăstirii Văraticului, măicuțele se strecurau pe ulicioare lin, nici nu li se simțeau pașii. SADOVEANU, O. VII 220.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Maică + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98