mădărit, ~ă sf [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: mădări] (Reg; d. copii) Răsfățat.

MĂDĂRIT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Regional) Alintat, răsfățat. Copil mădărit. ȘEZ. II 187. ◊ Fig. Dorul tău e mădărit Trebuie-n brațe-nvelit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109.

MĂDĂRIT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Reg.) Răsfățat. – V. mădări.

mădări [At: PSALT. 216 / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vi (Îvr) A-și bate joc de cineva, a râde de cineva. 2 vt (Înv) A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. 3 vr (Înv) A se fâstâci. 4 vt (Reg) A alinta. 5 vt (Reg) A răsfăța un copil. 6 vr (Reg) A dezmierda. 7 vr (Reg) A face mofturi. 8 vr (Reg) A se lăsa poftit, îmbiat. 9 vr (Reg) A se fâțâi. 10 vr (Reg; d. câini, prt d. oameni) A se gudura.

MĂDĂRI, mădăresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se alinta, a se răsfăța. Pițigoii... se mădăresc și ei cîntînd. MARIAN, O. II 152. ♦ A face mofturi, a face nazuri. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. CONTEMPORANUL, VI_II 14.

MĂDĂRI, mădăresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) răsfăța. ♦ Refl. A face mofturi.

mădărì v. Mold. Tr. a face mofturi. [Origină necunoscută].

mădărésc v. tr. (litv. mádrautl, germ. maddern, a strica din nepricepere). Trans. Răsfăț, alint. V. refl. Mă alint, fac mofturĭ: nu te mădări și ascultă (rev. I. Crg. 14, 43; Șez. 36, 12). Vechĭ. A te mădări de rușine, a te clocoti de rușine, a simți mare rușine. Dos. Îmĭ bat joc. – Și -răsc, a -î.

mădări (-resc, -it), vb. – A mima, a momi. Origine incertă, probabil expresivă, cf. nineri. Relația cu sl. mudlĕti „a întîrzia” (Cihac, II, 180) este foarte îndoielnică, ca și cea cu germ. maddern (Scriban). În Mold. și Trans. – Der. mădăran, s. m. (încrezut, înfumurat); mădăritură, s. f. (înv., alintare). Aceleași intenții expresive pare să-i aparțină și mărdăși (var. mărdăgi, mărdăci), vb. (a murdări, a păta), cf. modîrlă.

MĂDĂRIT adj. v. alintat, cocolit, răsfățat, răzgâiat.

mădărit adj. v. ALINTAT. COCOLIT. RĂSFĂȚAT. RĂZGÎIAT.

MĂDĂRI vb. v. alinta, cocoli, dezmierda, mângâia, răsfăța, răzgâia, râde.

mădări vb. v. ALINTA. COCOLI. DEZMIERDA. MÎNGÎIA. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA. RÎDE.

mădărít, -ă, mădăriți, -te, adj. (reg.) Alintat, dezmierdat: „Da' pruncii i-o fost mădăriți, / Amu or trăi năcăjiți” (Bilțiu, 2015: 240). – Din mădări.

MĂDĂRI vb. (Mold.) 1. A-și bate joc de cineva. Zmăul acesta ce formuiși să-și mădărească șie. DPSR, 133^r. A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. Sau necuvioase de-au mădărit. DM, 80^v. 2. A se fîstici. Sfîntul, mădărindu-să de rușine, nește femei văzând la o fîntînă. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. prohită (a l u a î n ~), p r o h i t i.

mădărí, mădăresc, v.t.r. (reg.) A (se) dezmierda, a (se) alinta. (Maram.). ■ „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu, 1981: 347). – Origine incertă (Șăineanu, DER, MDA); cuv. autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981).

mădări, mădăresc, vb. tranz. și refl. – (reg.) A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu, 1981: 347). – Origine incertă (Șăineanu, DER, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981).

mădări, mădăresc, vb. tranz. și refl. – A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu 1981: 347). – Cuvânt autohton (Russu 1981).

MĂDĂRÍT, -Ă adj. (Regional, despre copii) Alintat, răsfățat. Cf. LB, PONTBRIANT, D., DDRF, GHEȚIE, R. M. Copil mădărit. ȘEZ. II, 187, cf. V, 105, GR. S. VII, 80, com. din CRIȘCIOR-BRAD. ◊ (În context figurat) Dorul tău e mădărit, Trebuie-n brațe-nvelit. JARNIK-BÎRSEANU, D. 109. - Pl.: mădăriți, -te. – V. mădări.

MĂDĂRÍ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit, rar) A-și bate joc de cineva, a rîde de cineva. Zmăul cesta ce fapt-ai se bată-și gioc (să-și mădărească D) d-insul. PSALT. 216. ♦ T r a n z. A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. Cf. DOSOFTEI, MOL. 92. 2. Refl. (Învechit) A se fîstîci. Sfîntul, mădărindu-să de rușine, nește femei văzînd la o fîntînă. DOSOFTEI, ap. TDRG. 3. Tranz. (Regional) A alinta, a dezmierda. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ALEXICI, L. P. 184, com. din CRIȘCIOR-BRAD, ALRM I/II h 318. ♦ A răzgîia ; a deprinde (pe un copil) alintat, a-l crește dezmierdat. Cf. ALR II/I h 150, com. din SEBEȘ și din ZAGRA-NĂSĂUD. 4. Refl. (Regional) A vorbi dezmierdat, a face drăgălășii; a se alinta. Cf. MARIAN, O. II, 152, BL VI, 192, A V 2, 14, 16, 18, 20, 21, 25, 26, 131, VI 4, 26, 33, LEXIC REG. 16. ♦ A face mofturi, nazuri; a se lăsa poftit, îmbiat. Îi era ciudă, cum s-o roage el să vie și ea să facă nazuri, să se mădărească. CONTEMPORANUL, V₂, 487. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. ib. VI₂, 14, cf. BL VI, 50, ȘEZ. IX, 156, A VI 26, com. din PIATRA NEAMȚ. ♦ A se fîțîi (Petreștii de Jos-Turda). ALR II 3 702/250. ♦ (Despre cîini și, p. e x t., peiorativ despre oameni) A se gudura. ALR I 1153/218, cf. ALR II 3 671/325. – Prez. ind.: mădăresc. – Etimologia necunoscută.