2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mădărit, ~ă sf [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: mădări] (Reg; d. copii) Răsfățat.

MĂDĂRÍT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Regional) Alintat, răsfățat. Copil mădărit. ȘEZ. II 187. ◊ Fig. Dorul tău e mădărit Trebuie-n brațe-nvelit. JÁRNIK-BÎRSEANU, D. 109.

MĂDĂRÍT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Reg.) Răsfățat. – V. mădări.

mădări [At: PSALT. 216 / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vi (Îvr) A-și bate joc de cineva, a râde de cineva. 2 vt (Înv) A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. 3 vr (Înv) A se fâstâci. 4 vt (Reg) A alinta. 5 vt (Reg) A răsfăța un copil. 6 vr (Reg) A dezmierda. 7 vr (Reg) A face mofturi. 8 vr (Reg) A se lăsa poftit, îmbiat. 9 vr (Reg) A se fâțâi. 10 vr (Reg; d. câini, prt d. oameni) A se gudura.

MĂDĂRÍ, mădăresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se alinta, a se răsfăța. Pițigoii... se mădăresc și ei cîntînd. MARIAN, O. II 152. ♦ A face mofturi, a face nazuri. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. CONTEMPORANUL, VIII 14.

MĂDĂRÍ, mădăresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) răsfăța. ♦ Refl. A face mofturi.

MĂDĂRI vb. (Mold.) 1. A-și bate joc de cineva. Zmăul acesta ce formuiși să-și mădărească șie. DPSR, 133r. A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. Sau necuvioase de-au mădărit. DM, 80v. 2. A se fîstici. Sfîntul, mădărindu-să de rușine, nește femei văzând la o fîntînă. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. prohită (a l u a î n ~), p r o h i t i.

mădărì v. Mold. Tr. a face mofturi. [Origină necunoscută].

mădărésc v. tr. (litv. mádrautl, germ. maddern, a strica din nepricepere). Trans. Răsfăț, alint. V. refl. Mă alint, fac mofturĭ: nu te mădări și ascultă (rev. I. Crg. 14, 43; Șez. 36, 12). Vechĭ. A te mădări de rușine, a te clocoti de rușine, a simți mare rușine. Dos. Îmĭ bat joc. – Și -răsc, a -î.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂDĂRÍT adj. v. alintat, cocolit, răsfățat, răzgâiat.

mădărit adj. v. ALINTAT. COCOLIT. RĂSFĂȚAT. RĂZGÎIAT.

MĂDĂRÍ vb. v. alinta, cocoli, dezmierda, mângâia, răsfăța, răzgâia, râde.

mădări vb. v. ALINTA. COCOLI. DEZMIERDA. MÎNGÎIA. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA. RÎDE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mădărí (-résc, -ít), vb. – A mima, a momi. Origine incertă, probabil expresivă, cf. nineri. Relația cu sl. mudlĕti „a întîrzia” (Cihac, II, 180) este foarte îndoielnică, ca și cea cu germ. maddern (Scriban). În Mold. și Trans.Der. mădăran, s. m. (încrezut, înfumurat); mădăritură, s. f. (înv., alintare). Aceleași intenții expresive pare să-i aparțină și mărdăși (var. mărdăgi, mărdăci), vb. (a murdări, a păta), cf. modîrlă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mădărí, mădăresc, vb. tranz. și refl. – (reg.) A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu, 1981: 347). – Origine incertă (Șăineanu, DER, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981).

mădărí, mădăresc, vb. tranz. și refl. – A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu 1981: 347). – Cuvânt autohton (Russu 1981).

Intrare: mădărit
mădărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mădărit
  • mădăritul
  • mădăritu‑
  • mădări
  • mădărita
plural
  • mădăriți
  • mădăriții
  • mădărite
  • mădăritele
genitiv-dativ singular
  • mădărit
  • mădăritului
  • mădărite
  • mădăritei
plural
  • mădăriți
  • mădăriților
  • mădărite
  • mădăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: mădări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mădări
  • mădărire
  • mădărit
  • mădăritu‑
  • mădărind
  • mădărindu‑
singular plural
  • mădărește
  • mădăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mădăresc
(să)
  • mădăresc
  • mădăream
  • mădării
  • mădărisem
a II-a (tu)
  • mădărești
(să)
  • mădărești
  • mădăreai
  • mădăriși
  • mădăriseși
a III-a (el, ea)
  • mădărește
(să)
  • mădărească
  • mădărea
  • mădări
  • mădărise
plural I (noi)
  • mădărim
(să)
  • mădărim
  • mădăream
  • mădărirăm
  • mădăriserăm
  • mădărisem
a II-a (voi)
  • mădăriți
(să)
  • mădăriți
  • mădăreați
  • mădărirăți
  • mădăriserăți
  • mădăriseți
a III-a (ei, ele)
  • mădăresc
(să)
  • mădărească
  • mădăreau
  • mădări
  • mădăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mădărit

etimologie:

  • vezi mădări
    surse: DLRM

mădări

etimologie: