2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

mădărit, ~ă sf [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: mădări] (Reg; d. copii) Răsfățat.

MĂDĂRIT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Regional) Alintat, răsfățat. Copil mădărit. ȘEZ. II 187. ◊ Fig. Dorul tău e mădărit Trebuie-n brațe-nvelit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109.

MĂDĂRIT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Reg.) Răsfățat. – V. mădări.

mădări [At: PSALT. 216 / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vi (Îvr) A-și bate joc de cineva, a râde de cineva. 2 vt (Înv) A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. 3 vr (Înv) A se fâstâci. 4 vt (Reg) A alinta. 5 vt (Reg) A răsfăța un copil. 6 vr (Reg) A dezmierda. 7 vr (Reg) A face mofturi. 8 vr (Reg) A se lăsa poftit, îmbiat. 9 vr (Reg) A se fâțâi. 10 vr (Reg; d. câini, prt d. oameni) A se gudura.

MĂDĂRI, mădăresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se alinta, a se răsfăța. Pițigoii... se mădăresc și ei cîntînd. MARIAN, O. II 152. ♦ A face mofturi, a face nazuri. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. CONTEMPORANUL, VIII 14.

MĂDĂRI, mădăresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) răsfăța. ♦ Refl. A face mofturi.

mădărì v. Mold. Tr. a face mofturi. [Origină necunoscută].

mădărésc v. tr. (litv. mádrautl, germ. maddern, a strica din nepricepere). Trans. Răsfăț, alint. V. refl. Mă alint, fac mofturĭ: nu te mădări și ascultă (rev. I. Crg. 14, 43; Șez. 36, 12). Vechĭ. A te mădări de rușine, a te clocoti de rușine, a simți mare rușine. Dos. Îmĭ bat joc. – Și -răsc, a -î.

Etimologice

mădări (-resc, -it), vb. – A mima, a momi. Origine incertă, probabil expresivă, cf. nineri. Relația cu sl. mudlĕti „a întîrzia” (Cihac, II, 180) este foarte îndoielnică, ca și cea cu germ. maddern (Scriban). În Mold. și Trans.Der. mădăran, s. m. (încrezut, înfumurat); mădăritură, s. f. (înv., alintare). Aceleași intenții expresive pare să-i aparțină și mărdăși (var. mărdăgi, mărdăci), vb. (a murdări, a păta), cf. modîrlă.

Sinonime

MĂDĂRIT adj. v. alintat, cocolit, răsfățat, răzgâiat.

mădărit adj. v. ALINTAT. COCOLIT. RĂSFĂȚAT. RĂZGÎIAT.

MĂDĂRI vb. v. alinta, cocoli, dezmierda, mângâia, răsfăța, răzgâia, râde.

mădări vb. v. ALINTA. COCOLI. DEZMIERDA. MÎNGÎIA. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA. RÎDE.

Regionalisme / arhaisme

mădărít, -ă, mădăriți, -te, adj. (reg.) Alintat, dezmierdat: „Da' pruncii i-o fost mădăriți, / Amu or trăi năcăjiți” (Bilțiu, 2015: 240). – Din mădări.

MĂDĂRI vb. (Mold.) 1. A-și bate joc de cineva. Zmăul acesta ce formuiși să-și mădărească șie. DPSR, 133r. A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. Sau necuvioase de-au mădărit. DM, 80v. 2. A se fîstici. Sfîntul, mădărindu-să de rușine, nește femei văzând la o fîntînă. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. prohită (a l u a î n ~), p r o h i t i.

mădărí, mădăresc, v.t.r. (reg.) A (se) dezmierda, a (se) alinta. (Maram.). ■ „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu, 1981: 347). – Origine incertă (Șăineanu, DER, MDA); cuv. autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981).

mădări, mădăresc, vb. tranz. și refl. – (reg.) A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu, 1981: 347). – Origine incertă (Șăineanu, DER, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981).

mădări, mădăresc, vb. tranz. și refl. – A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu 1981: 347). – Cuvânt autohton (Russu 1981).

Tezaur

MĂDĂRÍT, -Ă adj. (Regional, despre copii) Alintat, răsfățat. Cf. LB, PONTBRIANT, D., DDRF, GHEȚIE, R. M. Copil mădărit. ȘEZ. II, 187, cf. V, 105, GR. S. VII, 80, com. din CRIȘCIOR-BRAD. ◊ (În context figurat) Dorul tău e mădărit, Trebuie-n brațe-nvelit. JARNIK-BÎRSEANU, D. 109. - Pl.: mădăriți, -te. – V. mădări.

MĂDĂRÍ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit, rar) A-și bate joc de cineva, a rîde de cineva. Zmăul cesta ce fapt-ai se bată-și gioc (să-și mădărească D) d-insul. PSALT. 216. ♦ T r a n z. A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. Cf. DOSOFTEI, MOL. 92. 2. Refl. (Învechit) A se fîstîci. Sfîntul, mădărindu-să de rușine, nește femei văzînd la o fîntînă. DOSOFTEI, ap. TDRG. 3. Tranz. (Regional) A alinta, a dezmierda. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ALEXICI, L. P. 184, com. din CRIȘCIOR-BRAD, ALRM I/II h 318. ♦ A răzgîia ; a deprinde (pe un copil) alintat, a-l crește dezmierdat. Cf. ALR II/I h 150, com. din SEBEȘ și din ZAGRA-NĂSĂUD. 4. Refl. (Regional) A vorbi dezmierdat, a face drăgălășii; a se alinta. Cf. MARIAN, O. II, 152, BL VI, 192, A V 2, 14, 16, 18, 20, 21, 25, 26, 131, VI 4, 26, 33, LEXIC REG. 16. ♦ A face mofturi, nazuri; a se lăsa poftit, îmbiat. Îi era ciudă, cum s-o roage el să vie și ea să facă nazuri, să se mădărească. CONTEMPORANUL, V2, 487. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. ib. VI2, 14, cf. BL VI, 50, ȘEZ. IX, 156, A VI 26, com. din PIATRA NEAMȚ. ♦ A se fîțîi (Petreștii de Jos-Turda). ALR II 3 702/250. ♦ (Despre cîini și, p. e x t., peiorativ despre oameni) A se gudura. ALR I 1153/218, cf. ALR II 3 671/325. – Prez. ind.: mădăresc. – Etimologia necunoscută.

Intrare: mădărit
mădărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mădărit
  • mădăritul
  • mădăritu‑
  • mădări
  • mădărita
plural
  • mădăriți
  • mădăriții
  • mădărite
  • mădăritele
genitiv-dativ singular
  • mădărit
  • mădăritului
  • mădărite
  • mădăritei
plural
  • mădăriți
  • mădăriților
  • mădărite
  • mădăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: mădări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mădări
  • mădărire
  • mădărit
  • mădăritu‑
  • mădărind
  • mădărindu‑
singular plural
  • mădărește
  • mădăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mădăresc
(să)
  • mădăresc
  • mădăream
  • mădării
  • mădărisem
a II-a (tu)
  • mădărești
(să)
  • mădărești
  • mădăreai
  • mădăriși
  • mădăriseși
a III-a (el, ea)
  • mădărește
(să)
  • mădărească
  • mădărea
  • mădări
  • mădărise
plural I (noi)
  • mădărim
(să)
  • mădărim
  • mădăream
  • mădărirăm
  • mădăriserăm
  • mădărisem
a II-a (voi)
  • mădăriți
(să)
  • mădăriți
  • mădăreați
  • mădărirăți
  • mădăriserăți
  • mădăriseți
a III-a (ei, ele)
  • mădăresc
(să)
  • mădărească
  • mădăreau
  • mădări
  • mădăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mădărit, mădăriadjectiv

etimologie:
  • vezi mădări DLRM

mădări, mădărescverb

  • 1. regional A se alinta, a (se) răsfăța. DLRLC DLRM
    • format_quote Pițigoii... se mădăresc și ei cîntînd. MARIAN, O. II 152. DLRLC
    • 1.1. A face mofturi, a face nazuri. DLRLC
      • format_quote Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. CONTEMPORANUL, VIII 14. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.