mădărit, ~ă sf [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: mădări] (Reg; d. copii) Răsfățat.

MĂDĂRÍT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Regional) Alintat, răsfățat. Copil mădărit. ȘEZ. II 187. ◊ Fig. Dorul tău e mădărit Trebuie-n brațe-nvelit. JÁRNIK-BÎRSEANU, D. 109.

MĂDĂRÍT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Reg.) Răsfățat. – V. mădări.

mădări [At: PSALT. 216 / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vi (Îvr) A-și bate joc de cineva, a râde de cineva. 2 vt (Înv) A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. 3 vr (Înv) A se fâstâci. 4 vt (Reg) A alinta. 5 vt (Reg) A răsfăța un copil. 6 vr (Reg) A dezmierda. 7 vr (Reg) A face mofturi. 8 vr (Reg) A se lăsa poftit, îmbiat. 9 vr (Reg) A se fâțâi. 10 vr (Reg; d. câini, prt d. oameni) A se gudura.

MĂDĂRÍ, mădăresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se alinta, a se răsfăța. Pițigoii... se mădăresc și ei cîntînd. MARIAN, O. II 152. ♦ A face mofturi, a face nazuri. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. CONTEMPORANUL, VIII 14.

MĂDĂRÍ, mădăresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) răsfăța. ♦ Refl. A face mofturi.

MĂDĂRI vb. (Mold.) 1. A-și bate joc de cineva. Zmăul acesta ce formuiși să-și mădărească șie. DPSR, 133^r. A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. Sau necuvioase de-au mădărit. DM, 80^v. 2. A se fîstici. Sfîntul, mădărindu-să de rușine, nește femei văzând la o fîntînă. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. prohită (a l u a î n ~), p r o h i t i.

mădărì v. Mold. Tr. a face mofturi. [Origină necunoscută].

mădărésc v. tr. (litv. mádrautl, germ. maddern, a strica din nepricepere). Trans. Răsfăț, alint. V. refl. Mă alint, fac mofturĭ: nu te mădări și ascultă (rev. I. Crg. 14, 43; Șez. 36, 12). Vechĭ. A te mădări de rușine, a te clocoti de rușine, a simți mare rușine. Dos. Îmĭ bat joc. – Și -răsc, a -î.

MĂDĂRÍT adj. v. alintat, cocolit, răsfățat, răzgâiat.

mădărit adj. v. ALINTAT. COCOLIT. RĂSFĂȚAT. RĂZGÎIAT.

MĂDĂRÍ vb. v. alinta, cocoli, dezmierda, mângâia, răsfăța, răzgâia, râde.

mădări vb. v. ALINTA. COCOLI. DEZMIERDA. MÎNGÎIA. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA. RÎDE.

mădărí (-résc, -ít), vb. – A mima, a momi. Origine incertă, probabil expresivă, cf. nineri. Relația cu sl. mudlĕti „a întîrzia” (Cihac, II, 180) este foarte îndoielnică, ca și cea cu germ. maddern (Scriban). În Mold. și Trans. – Der. mădăran, s. m. (încrezut, înfumurat); mădăritură, s. f. (înv., alintare). Aceleași intenții expresive pare să-i aparțină și mărdăși (var. mărdăgi, mărdăci), vb. (a murdări, a păta), cf. modîrlă.

mădărí, mădăresc, vb. tranz. și refl. – (reg.) A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu, 1981: 347). – Origine incertă (Șăineanu, DER, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981).

mădărí, mădăresc, vb. tranz. și refl. – A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu 1981: 347). – Cuvânt autohton (Russu 1981).