MĂDĂRÍT, -Ă adj. (Regional, despre copii) Alintat, răsfățat. Cf. LB, PONTBRIANT, D., DDRF, GHEȚIE, R. M. Copil mădărit. ȘEZ. II, 187, cf. V, 105, GR. S. VII, 80, com. din CRIȘCIOR-BRAD. ◊ (În context figurat) Dorul tău e mădărit, Trebuie-n brațe-nvelit. JARNIK-BÎRSEANU, D. 109. - Pl.: mădăriți, -te. – V. mădări.