9 definiții pentru mâtcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec.

MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec.

mâtcă sf [At: LIUBA-IANA, M. 100 / V: mătcă (Pl: mătce) sfi / Pl: ~te / E: nct] (Reg) 1 Bătător pentru unt Si: brighidău, meșcă (2). 2 Un fel de lingură cu care se servește brânză. 3 Mustuitor. 4 Făcăleț cu vârful ramificat cu care se mestecă mămăliga, urzicile fierte etc. 5 Ghioagă. 6 Parte a joagărului cu ajutorul căreia se pune în mișcare jugul cu ferăstrău Si: iapă, mătușoaică. 7 Parte a trunchiului unui molid care n-are ramuri. 8 Ramură de brad. 9 Parte a tulpinii unui copac de unde începe coroana.

MÎ́TCĂ, mîtci, s. f. (Regional) Băț cu care se bate laptele; brighidău. Druga se numește în Moldova de sus brighidău, în Ardeal... mîtcă. PAMFILE, I. C. 23. ♦ Mestecător. În Munții Apuseni mîtca este un lemn rotund. se folosește la mestecarea coleșei. PAMFILE, I. C. 23.

mătcă f. 1. bățul cu care se bate putineiul de unt; 2. tânjeala joagărului. [Origină necunoscută].

mî́tcă f., pl. ĭ (sîrb. matka, prăjină. V. motcă). Vest. Bățu (bătătoarea) putineĭuluĭ, fercheteŭ (BSG. 1933, 156).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mấtcă (reg.) s. f., g.-d. art. mấtcii; pl. mâtci

mâtcă s. f., g.-d. art. mâtcii; pl. mâtci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂTCĂ s. v. bătător, iapă, mustuitor.

mîtcă s. v. BĂTĂTOR. IAPĂ. MUSTUITOR.

Intrare: mâtcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâtcă
  • mâtca
plural
  • mâtci
  • mâtcile
genitiv-dativ singular
  • mâtci
  • mâtcii
plural
  • mâtci
  • mâtcilor
vocativ singular
plural

mâtcă

etimologie: