2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRLÍRE, mârliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) mârli și rezultatul ei; mârlit. – V. mârli.

MÂRLÍRE, mârliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) mârli și rezultatul ei; mârlit. – V. mârli.

mârlire sf [At: DDRF / V: (reg) măr~ / Pl: ~ri / E: mârli] (Pop) 1 Împerechere a animalelor Si: (trv) mârlă2 (1), mârleală (1), mârlit1 (1), mârlitură (1). 2 Întreținere de relații sexuale Si: (trv) mârlă2 (2), mârleală (2), mârlit1 (2), mârlitură (2)

MÂRLÍ, pers. 3 mârlește, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.; despre berbeci și oi) A (se) împreuna. – Din sb. mrljati.

mârli vtr [At: ECONOMIA, 87/9 / V: (reg) măr~, (cscj) ~a, ~la / Pzi: 3 ~lește / E: srb mrljati] 1-2 (Pop; d. animale) A (se) împreuna. 3-4 (Trv; d. oameni) A avea relații sexuale.

MÂRLÍ, pers. 3 mârlește, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.; despre berbeci și oi) A (se) împreuna. – Din scr. mrljati.

mârlì v. a se împreuna, vorbind de berbeci. [Onomatopee analoagă cu mierlăi,miorlăi].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mârlíre (pop.) s. f., g.-d. art. mârlírii; pl. mârlíri

mârlíre s. f., g.-d. art. mârlírii; pl. mârlíri

mârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. mârléște, imperf. 3 sg. mârleá; conj. prez. 3 mârleáscă

mârlí vb., ind. prez. 3 sg. mârléște, imperf. 3 sg. mârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mârleáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mîrlí (-lésc, mârlít), vb. refl. – A se împreuna, a se împerechea (numai despre oi și capre). – Mr. mîrlire, megl. mărles, mărliri. Bg. mărlja (Conev 57; Candrea; Capidan, Dacor., V, 473), cf. slov. mrlit (Bogrea, Dacor., IV, 832). Ideea de la un lat. *mellῑre, în loc de *agnellῑre (Lambrior 107; Philippide, Principii, 147) este imposibilă, ca și cea de la un sl. mrŭkati (Miklosich, Slaw. Elem., 30). – Der. mîrlaci, s. m. (berbec de sămînță), din bg. mărlač (Conev 57); mîrlan, s. m. (dobitoc, grosolan, necioplit) pe care Giuglea, LL, I, 166, îl pune în legătură în mod echivoc cu lat. mās și sp. maroń, cf. bg. mîrlenie „copulație” (după Scriban, de la mîr, cu sensul de „persoană care bodogănește”); mîrlit, s. n. (copulație a oii sau a caprei); mîrliță, s. f. (oaie aptă de împerechere).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mârlí, vb. tranz. și refl. – (despre berbeci și oi) A se împreuna: „Mierlitul oilor se face în octombrie, de ziua Cuvioasei Paraschiva sau ceva mai devreme, și până la Sânmedru. Se țâpă areț ’ntre oi, stând la un loc cu oile până la Ruptu Sterpelor. În primele două zile, li se dă sare oilor și berbecilor, apoi două săptămâni nu li se dă deloc, să nu se întoarne și să fete toate odată” (Georgeoni, 1936: 96). – Din srb. mrljati (DEX, MDA).

mârlí, vb. tranz. și refl. – (pop.; despre berbeci și oi). A se împreuna: „Mierlitul oilor se face în octombrie, de ziua Cuvioasei Paraschiva, sau ceva mai devreme, și până la Sânmedru. Se țâpă areț ’ntre oi, stând la un loc cu oile până la Ruptu Sterpelor. În primele două zile li se dă sare oilor și berbecilor, apoi două săptămâni nu li se dă deloc, să nu se întoarne și să fete toate odată” (Georgeoni 1936: 96). – Din srb. mrljati.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mârli, mârlesc v. t. (reg.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie

Intrare: mârlire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârlire
  • mârlirea
plural
  • mârliri
  • mârlirile
genitiv-dativ singular
  • mârliri
  • mârlirii
plural
  • mârliri
  • mârlirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mârli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mârli
  • mârlire
  • mârlit
  • mârlitu‑
  • mârlind
  • mârlindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mârlește
(să)
  • mârlească
  • mârlea
  • mârli
  • mârlise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mârlesc
(să)
  • mârlească
  • mârleau
  • mârli
  • mârliseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mârlire

etimologie:

  • vezi mârli
    surse: DEX '98 DEX '09

mârli

  • 1. popular (Despre berbeci și oi) A (se) împreuna.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: împreuna

etimologie: