16 definiții pentru mârlan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRLAN, mârlani, s. m. (Fam.) Om prost-crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec.

mârlan2 sm [At: DLR / Pl: ~i / E: mârli + -an cf cârlan] (Reg) Berbec bun de prăsilă Si: (reg) mârlaci.

mârlan1 sm [At: C. PETRESCU, Î. II, 200 / V: (reg) ~lean / Pl: ~i / E: nct] 1 Bădăran. 2 Prostănac. 3 (Reg) Om fără caracter.

MÂRLAN, mârlani, s. m. (Depr.) Om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec.

MÂRLAN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație, cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mojic. /Orig. nec.

mârlean sm vz mârlan1

MÎRLAN, mîrlani, s. m. Om prost crescut, necioplit; termen disprețuitor folosit în trecut la adresa oamenilor simpli. Vrei un pumn de făină? Muncește, mîrlane, un an de zile. DUMITRIU, N. 19.

mîrlán m. (d. mîr, adică „om care mîrîĭe, nu vorbește frumos”, ca și „bădăran”, și sufixu -lan după ghĭorlan, corcolan. V. momîrlan). Est. Iron. Ghĭorlan, țopîrlan, mojic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mârlan (fam.) s. m., pl. mârlani

mârlan (fam.) s. m., pl. mârlani

mârlan s. m., pl. mârlani

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂRLAN adj., s. v. mitocan.

MÎRLAN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Mare ~ mai ești, amice!)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mârlan, -că mârlani, -ce s. m., s. f. 1. (peior.) persoană prost crescută / grosolană / necioplită. 2. (peior.) iubit, amant.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎRLÁN1 s. m. Om prost crescut, necioplit, grosolan, bădăran, țopîrlan; prostănac. Di-acuma bădie Lică, ai să vezi, țî-i frec eu pi mîrlani ! Au sî să-nvețe dumnialor să mă cunoască șî sî mă pominiască. C. PETRESCU, Î. II, 200. Pînă atunci îi ținuse calea, rușinat să nu cunoască lumea că i s-au aprins călcîiele după o fată de mîrlan. id. R. DR. 294, cf. 117. Fi-le-ar mama lor a dracului de mîrlani, că sar din vîrful carului cu coceni și n-au nimic și cînd este la birje, se fac de baftă. P. CONSTANT, R. 126. Mă mîrlanilor, vedeți să nu udați pînza asta, se răsti la cei doi soldați care vîsleau. CAMIL PETRESCU, O. II, 172, cf. SCRIBAN, D. Cînd vor ieși din facultate, nu vor mai fi mîrlani. V. ROM. octombrie 1954, 90. Doctorul mârlanului de aci era sanitarul, care îl îndopa cu chinină și cu sare amară. PAS, Z. III, 249. Domnule colonel, puneți-vă gradul în bătaie, că mîrlanul nici nu se mișcă. CAMILAR, N. II, 106, cf. 246, 295, 376, COMAN, GL. ♦ (Regional) Om fără caracter. Cf. PAȘCA, GL., DR. I, 288. - Pl.: mîrlani. – Și: (regional) mîrlean s.m. DR. I, 288. – Etimologia necunoscută.

MÎRLÁN2 s. m. (Regional) Berbec bun de prăsilă; (regional) mîrlaci. Cf. c î r l a n. În anul acesta am lăsat 10 miele și doi mîrlani. Com. din NĂSĂUD. - Pl.: mîrlani.Mîrli + suf. -an. Cf. c î r l a n.

Intrare: mârlan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârlan
  • mârlanul
  • mârlanu‑
plural
  • mârlani
  • mârlanii
genitiv-dativ singular
  • mârlan
  • mârlanului
plural
  • mârlani
  • mârlanilor
vocativ singular
  • mârlanule
  • mârlane
plural
  • mârlanilor
mârlean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mârlan, mârlanisubstantiv masculin
mârlancă, mârlancesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.