11 definiții pentru mârlan

MÂRLÁN, mârlani, s. m. (Fam.) Om prost-crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec.

MÂRLÁN, mârlani, s. m. (Depr.) Om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec.

mârlán (fam.) s. m., pl. mârláni

mârlán s. m., pl. mârláni

MÂRLÁN adj., s. v. mitocan.

MÂRLÁN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație, cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mojic. /Orig. nec.

MÎRLÁN, mîrlani, s. m. Om prost crescut, necioplit; termen disprețuitor folosit în trecut la adresa oamenilor simpli. Vrei un pumn de făină? Muncește, mîrlane, un an de zile. DUMITRIU, N. 19.

mîrlán m. (d. mîr, adică „om care mîrîĭe, nu vorbește frumos”, ca și „bădăran”, și sufixu -lan după ghĭorlan, corcolan. V. momîrlan). Est. Iron. Ghĭorlan, țopîrlan, mojic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎRLAN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Mare ~ mai ești, amice!)

MÎRLANCĂ s. bădărancă, rnitocancă, mojică, țoapă, țopîrlancă.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

mârlan, -că mârlani, -ce s. m., s. f. 1. (peior.) persoană prost crescută / grosolană / necioplită. 2. (peior.) iubit, amant.

Intrare: mârlan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mârlan mârlanul
plural mârlani mârlanii
genitiv-dativ singular mârlan mârlanului
plural mârlani mârlanilor
vocativ singular
plural