12 definiții pentru mârlan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRLÁN, mârlani, s. m. (Fam.) Om prost-crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec.

mârlan1 sm [At: C. PETRESCU, Î. II, 200 / V: (reg) ~lean / Pl: ~i / E: nct] 1 Bădăran. 2 Prostănac. 3 (Reg) Om fără caracter.

mârlan2 sm [At: DLR / Pl: ~i / E: mârli + -an cf cârlan] (Reg) Berbec bun de prăsilă Si: (reg) mârlaci.

MÂRLÁN, mârlani, s. m. (Depr.) Om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec.

MÂRLÁN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație, cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mojic. /Orig. nec.

MÎRLÁN, mîrlani, s. m. Om prost crescut, necioplit; termen disprețuitor folosit în trecut la adresa oamenilor simpli. Vrei un pumn de făină? Muncește, mîrlane, un an de zile. DUMITRIU, N. 19.

mîrlán m. (d. mîr, adică „om care mîrîĭe, nu vorbește frumos”, ca și „bădăran”, și sufixu -lan după ghĭorlan, corcolan. V. momîrlan). Est. Iron. Ghĭorlan, țopîrlan, mojic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mârlán (fam.) s. m., pl. mârláni

mârlán s. m., pl. mârláni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂRLÁN adj., s. v. mitocan.

MÎRLAN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Mare ~ mai ești, amice!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mârlan, -că mârlani, -ce s. m., s. f. 1. (peior.) persoană prost crescută / grosolană / necioplită. 2. (peior.) iubit, amant.

Intrare: mârlan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârlan
  • mârlanul
  • mârlanu‑
plural
  • mârlani
  • mârlanii
genitiv-dativ singular
  • mârlan
  • mârlanului
plural
  • mârlani
  • mârlanilor
vocativ singular
  • mârlanule
  • mârlane
plural
  • mârlanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mârlan, -că mârlancă

etimologie: