19 definiții pentru mârțoagă zmârțog smârțoagă smârțog mârțog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.

MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.

mârțoa sf [At: PANN, P. V. III, 21/22 / V: (reg) măr~, ~rcio~, ~og sm, ~avă, mur~, smărțog sm, smâ~, smârțog sm / Pl: ~age, (reg) ~oji / E: Cf mărțână] 1 Cal slab, rău îngrijit Si: gloabă, (pop) mărțână (1), (reg) mânzoc (3), mârțogar, meleajă, melegar1, meliță (10), răpciugă. 2 (Rar) Bou slab, jigărit.

MÂRȚOÁGĂ ~ge f. Cal slab și prăpădit; gloabă. /cf. mărțână

mârțoagă f. 1. cal prost, slab, stricat; 2. se zice de boul cu gâtul subțire, capul mare, cerbicea și bărbia nedesvoltată. [Derivat din marț cu sufixul peiorativ og (cf. bijoagă)].

MÎRȚOÁGĂ, mîrțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. V. răpciugă. Năcazul meu părea a fi o mîrțoagă murgă. SADOVEANU, N. F. 88. Porunci să-i dea și lui o mîrțoagă de cal. ISPIRESCU, E. 169. [Căruța] înaintează încetinel... dupe bunul plac al mîrțoagelor. ODOBESCU, S. III 16. Auzi, telegari? Două mîrțoage de pripas. ALECSANDRI, T. 1584. – Variante: smîrțoágă (CREANGĂ, A. 123) s. f., smîrțóg (CREANGĂ, P. 203), mîrțóg (PANN, P. V. III 21) s. m.

MÎRȚÓG s. m. v. mîrțoagă.

SMÎRȚOÁGĂ s. f. v. mîrțoagă.

SMÎRȚÓG s. m. v. mîrțoagă.

SMÂRȚOÁGĂ s. f. v. mârțoagă.

SMÂRȚÓG s. m. v. mârțoagă.

smârțog a. Mold. mârțoagă: cu smârțogul ăsta îți duc vergile CR.

mîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (var. din zbîrcĭog, vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, zbîrcĭog, de unde și forma smîrțog. De la zbîrcĭog a evoluat înț. la „uscat, zbîrcit, slab, bătrîn”). Cal slab (gloabă, ghijog, hîrțoagă, drîglă). – În nord și mîrțog, smîrțog și zmîrțog, prost, bleg.

smîrțóg V. mîrțoagă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge

mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂRȚOÁGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dârloagă, mărțână, (reg.) bijoagă, drâglă, ghipcan, meliță, mânzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dârdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mârțogariu, (prin Transilv. și Munt.) pârțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scârtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)

MÎRȚOA s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dîrloagă, mărțînă, (reg.) bijoagă, drîglă, ghipcan, meliță, mînzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dîrdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mîrțogariu, (prin Transilv. și Munt.) pîrțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scîrtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)

Intrare: mârțoagă
mârțoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârțoa
  • mârțoaga
plural
  • mârțoage
  • mârțoagele
genitiv-dativ singular
  • mârțoage
  • mârțoagei
plural
  • mârțoage
  • mârțoagelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmârțog
  • zmârțogul
  • zmârțogu‑
plural
  • zmârțogi
  • zmârțogii
genitiv-dativ singular
  • zmârțog
  • zmârțogului
plural
  • zmârțogi
  • zmârțogilor
vocativ singular
plural
smârțoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smârțoa
  • smârțoaga
plural
  • smârțoage
  • smârțoagele
genitiv-dativ singular
  • smârțoage
  • smârțoagei
plural
  • smârțoage
  • smârțoagelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smârțog
  • smârțogul
  • smârțogu‑
plural
  • smârțogi
  • smârțogii
genitiv-dativ singular
  • smârțog
  • smârțogului
plural
  • smârțogi
  • smârțogilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârțog
  • mârțogul
  • mârțogu‑
plural
  • mârțogi
  • mârțogii
genitiv-dativ singular
  • mârțog
  • mârțogului
plural
  • mârțogi
  • mârțogilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mârțoagă zmârțog smârțoagă smârțog mârțog

  • 1. Cal slab, rău îngrijit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gloabă antonime: bidiviu 4 exemple
    exemple
    • Năcazul meu părea a fi o mîrțoagă murgă. SADOVEANU, N. F. 88.
      surse: DLRLC
    • Porunci să-i dea și lui o mîrțoagă de cal. ISPIRESCU, E. 169.
      surse: DLRLC
    • [Căruța] înaintează încetinel... dupe bunul plac al mîrțoagelor. ODOBESCU, S. III 16.
      surse: DLRLC
    • Auzi, telegari? Două mîrțoage de pripas. ALECSANDRI, T. 1584.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. mărțână
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX