7 definiții pentru mânzuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț.

MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț.

mânzuleț sm [At: ISPIRESCU, L. 161 / Pl: ~i / E: mânz + -uieț] 1-10 (Reg; șhp) Mânzișor (1-10).

MÎNZULÉȚ, mînzuleți, s. m. Mînzișor. Iepșuna [născu] un mînzuleț gingaș. ISPIRESCU, E. 161. Vouă v-a venit Herghelii de cai, Caii nechizînd, Mînzuleți jucînd. PĂSCULESCU, L. P. 40.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânzuléț (reg.) s. m., pl. mânzuléți

mânzuléț s. m., pl. mânzuléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÎNZULEȚ s. (ZOOL.) mînzișor, (reg.) mînzuc, mînzușor, mînzuț.

Intrare: mânzuleț
mânzuleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzuleț
  • mânzulețul
  • mânzulețu‑
plural
  • mânzuleți
  • mânzuleții
genitiv-dativ singular
  • mânzuleț
  • mânzulețului
plural
  • mânzuleți
  • mânzuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânzuleț

etimologie:

  • Mânz + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09