MÎNZULEȚ s. m. (Regional) Mînzișor. Și după nouă luni, femeia născu un copilaș de drăguleț; iar iepșuna un mînzuleț gingaș. ISPIRESCU, L. 161, cf. DDRF. Să-ți cumpăr d-un frîuleț, Mi-ai fost drag de mînzuleț Și-mi creșteai în coamă creț. MAT. FOLK. 338. Vouă v-a venit Herghelii de cai. Caii nechizînd, Mînzuleți jucînd. PĂSCULESCU, L. P. 40, cf. ALR I 1 106/190. - Pl.: mînzuleți. – Mînz + suf. -uleț.