opțiuni
  • info

11 definiții pentru mânzoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNZÓC, mânzoci, s. m. (Pop.) Mânz (1) de doi sau de trei ani. – Mânz + suf. -oc.

mânzoc s [At: CREANGĂ, P. 196 / Pl: ~oci / E: mânz + -oc] 1-10 sm (Șdp) Mânz (1-2, 11-14) (mare) Si: (reg) mânzâiac (1-10), mânzoi (1-10), mânzac (1-10). 11 Cal tânăr. 12 (Reg) Mârțoagă. 13 (Îrg; dep) Om slab sau nătâng. 14 s Plantă nedefinită mai îndeaproape Cf mânzoaică (3).

MÂNZÓC, mânzoci, s. m. Mânz (1) de doi sau de trei ani. – Mânz + suf. -oc.

MÂNZÓC ~ci m. Cal tânăr de la unu până la trei ani (neînvățat cu tracțiunea). /mânz + suf. ~oc

mânzoc m. mânz, noaten.

MÎNZÓC, minzoci, s. m. Mînz mai în vîrstă (de doi sau trei ani). Sărea șanțul dintr-un salt, ca un mînzoc aprig. SADOVEANU, O. VII 237. Tînăr ca un tretin, de nu era alt mînzoc mai frumos în toată herghelia. CREANGĂ, P. 196.

mînzóc m. Est. Mînz maĭ mare de un an, noatin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânzóc (pop.) s. m., pl. mânzóci

mânzóc s. m., pl. mânzóci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNZÓC s. v. gloabă, mârțoagă.

mînzoc s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ.

Intrare: mânzoc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzoc
  • mânzocul
  • mânzocu‑
plural
  • mânzoci
  • mânzocii
genitiv-dativ singular
  • mânzoc
  • mânzocului
plural
  • mânzoci
  • mânzocilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânzoc

  • 1. Mânz de doi sau de trei ani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sărea șanțul dintr-un salt, ca un mînzoc aprig. SADOVEANU, O. VII 237.
      surse: DLRLC
    • Tînăr ca un tretin, de nu era alt mînzoc mai frumos în toată herghelia. CREANGĂ, P. 196.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mânz + sufix -oc.
    surse: DEX '98 DEX '09