13 definiții pentru mânzat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNZÁT, -Ă, mânzați, -te, s. m. și f. (Pop. la f.) Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. – Cf. alb. mëzat.

mânzat, ~ă [At: BUL. COM. IST. 1, 223 / V: (reg) măn~ / Pl: ~ați, ~e / E: cf alb m(ë)zat] 1 sm, (rar) sf Vițel a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. 2-3 sm, am (Pop; gmț) (Bărbat) necăsătorit. 4 sf (Reg) Vacă cu vițel de un an. 5 sf (Reg) Mânzare (1). 6-7 sf (Reg) (Juncă sau) vacă stearpă Vz mânzare (4-5). 8-9 sf, a (Reg) (Oaie) stearpă. 10 sn (Reg) Câmp rămas necosit. 11 a (Reg; îs) Fân ~ Otavă. 12 a (Reg; îs) Iarbă ~ Iarbă îmbătrânită. 13 sms Carne de mânzat (1).

MÂNZÁT, -Ă, mânzați, -te, s. m. și f. Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. – Cf. alb. mëzat.

MÂNZÁT ~ți m. Vițel înțărcat (a cărui vârstă poate fi de la câteva luni până la doi ani). /cf. alb. mëzat

MÎNZÁT, mînzați s. m. Vițel înțărcat (pînă îa un an). Veneau... cu cefile lor ca de mînzați. PREDA, Î. 85. Ciocoii mi-au luat boii Și mînzatul, ipistatul. TEODORESCU, P. P. 332. ◊ (Adjectival) Vițăl mînzat. ȘEZ. III 55.

mînzát, -ă s. (d. mînz; alb. măzat). Vițel saŭ vițea în etate de vre-un an. V. junc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânzát s. m., pl. mânzáți

mânzát s. m., pl. mânzáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNZÁT s. (ZOOL.) junc, (Transilv. și Maram.) tuluc. (Carne de ~.)

MÎNZAT s. (ZOOL.) junc, (Transilv. și Maram.) tuluc. (Carne de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mânzát, s.m., f. – (zool.) Vițel sau vițea (înțărcat) până la doi ani; tuluc: „Zadiile-mpăturate / Nu mi le-oi stropi cu lapte, / Că ți-s vacile mânzate” (Bilțiu, 2006: 228). ♦ (top.) Mânzata, toponim în Oarța de Sus, descoperire arheologică, epoca bronzului. ♦ (onom.) Mănzat, Mânzat, Mânziuc, Mânzuc, nume de familie (56 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Cf. alb. mëzat (Scriban, DEX, MDA); din mânz (cuv. autohton, cf. alb. mës) + suf. -at.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mânzat s. n. sg. (er.) fete; femei tinere.

Intrare: mânzat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzat
  • mânzatul
  • mânzatu‑
plural
  • mânzați
  • mânzații
genitiv-dativ singular
  • mânzat
  • mânzatului
plural
  • mânzați
  • mânzaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânzat, -ă mânzată

  • 1. popular feminin Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Veneau... cu cefile lor ca de mînzați. PREDA, Î. 85.
      surse: DLRLC
    • Ciocoii mi-au luat boii Și mînzatul, ipistatul. TEODORESCU, P. P. 332.
      surse: DLRLC
    • Mînzatele... la un loc, mînzații și gonitorii la altul. I. IONESCU, D. 370.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Vițăl mînzat. ȘEZ. III 55.
      surse: DLRLC

etimologie: