5 definiții pentru mândruliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNDRULÍȚĂ, mândrulițe, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândruță + suf. -uliță.

MÂNDRULÍȚĂ, mândrulițe, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândruță + suf. -uliță.

mândruliță [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 510 / Pl: ~țe / E: mândră + -uliță] 1-18 sf, a (Pop; șhp) Mândruță (1-18). 19 a (Pop) Mândruță (8). 20 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 21 sfa (Reg) Melodie după care se execută mândruliță (3).

MÎNDRULÍȚĂ, mîndrulițe, s. f. (Popular) Mîndruță. Și cine l-a fermecat? Mîndrulița lui din sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 11. ◊ (Adjectival) Frumos. Doare-mă inimă tare După mîndrulița floare. HODOȘ, P. P. 112.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mândrulíță (pop.) s. f., g.-d. art. mândrulíței; pl. mândrulíțe

mândrulíță s. f., g.-d. art. mândrulíței; pl. mândrulíțe

Intrare: mândruliță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mândruliță
  • mândrulița
plural
  • mândrulițe
  • mândrulițele
genitiv-dativ singular
  • mândrulițe
  • mândruliței
plural
  • mândrulițe
  • mândrulițelor
vocativ singular
  • mândruliță
  • mândrulițo
plural
  • mândrulițelor

mândruliță

etimologie:

  • Mândruță + sufix -uliță.
    surse: DEX '98 DEX '09