5 definiții pentru mândrenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mândrenie sf [At: RETEGANUL, P. II, 13 / Pl: ~ii / E: mândru + -enie] (Trs) 1 Frumusețe. 2-3 Mândrețe (5-6).

MÂNDRÉNIE, mândrenii, s. f. (Reg.) Mândrețe. – Din mândru + suf. -enie.

MÎNDRÉNIE, mîndrenii, s. f. Mîndrețe. Ho! calul meu și dragul meu, că prea mîndră mîndrenie văd. RETEGANUL, P. IIII 17.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNDRÉNIE s. v. frumusețe, minunăție, minune, splendoare.

mîndrenie s. v. FRUMUSEȚE. MINUNĂȚIE. MINUNE. SPLENDOARE.

Intrare: mândrenie
mândrenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mândrenie
  • mândrenia
plural
  • mândrenii
  • mândreniile
genitiv-dativ singular
  • mândrenii
  • mândreniei
plural
  • mândrenii
  • mândreniilor
vocativ singular
plural

mândrenie

etimologie:

  • mândru + sufix -enie.
    surse: DLRM