2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂTÓR, -OÁRE, mâncători, -oare, s. m. și f., adj. (Ființă) care mănâncă; consumator. ◊ (Înv. și pop.) Mâncător de oameni = canibal, antropofag. – Mânca + suf. -ător.

MÂNCĂTÓR, -OÁRE, mâncători, -oare, s. m. și f., adj. (Ființă) care mănâncă; consumator. ◊ (Înv. și pop.) Mâncător de oameni = canibal, antropofag. – Mânca + suf. -ător.

mâncător, ~oare [At: CORESI, EV. 287 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: mânca + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care mănâncă Si: consumator. 3 sm (Îvp; îs) ~ de oameni Canibal. 4 sf (Orn; reg; îc) ~oare-de-albine Prigoare (Merops apiaster). 5 sm (Înv) Membru de familie. 6 sm (Înv; pgn) Om care trebuie hrănit Si: gură. 7 a (Îvr) Mâncăcios (2). 8 a (Rar; fig) Cheltuitor. 9-10 sm, a (Înv) (Om) care spoliază. 12 sm, a (Înv) (Om) intrigant. 13 a (Îvr) Comestibil. 14 sf (Arg) Gură.

MÂNCĂTÓR ~i m. rar Persoană (sau altă ființă) care mănâncă (mult). * ~ de oameni canibal; antropofag. /a mânca + suf. ~ător

mâncător a. și m. care mănâncă.

MÎNCĂTÓR, -OÁRE, mîncători, -oare, s. m. și f. Cel care obișnuiește să mănînce mult; lacom la mîncare. De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. Mincător de oameni = canibal, antropofag. În ostroavile caraibice lăcuie oameni sălbatici... sau, mai bine zicînd, mîncători de oameni. DRĂGHICI, R. 158.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâncătór adj. m., s. m., pl. mâncătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. mâncătoáre

mâncătór s. m., adj. m., pl. mâncătóri; f. sg. și pl. mâncătoáre, g.-d. sg. art. mâncătoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNCĂTÓR s. v. consumator.

MÂNCĂTÓR adj., s. v. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor.

MÂNCĂTÓR adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesațios, pofticios.

mîncător adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂȚIOS. POFTICIOS.

MÎNCĂTOR s. consumator. (E un mare ~ de...)

mîncător adj., s. v. ASUPRITOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PRIGONITOR.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mâncător de oameni expr. (intl.) procuror.

mâncător de rahat expr. (peior.) 1. om lipsit de caracter; (om) bârfitor, clevetitor. 2. mincinos.

Intrare: mâncător (adj.)
mâncător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncător
  • mâncătorul
  • mâncătoru‑
  • mâncătoare
  • mâncătoarea
plural
  • mâncători
  • mâncătorii
  • mâncătoare
  • mâncătoarele
genitiv-dativ singular
  • mâncător
  • mâncătorului
  • mâncătoare
  • mâncătoarei
plural
  • mâncători
  • mâncătorilor
  • mâncătoare
  • mâncătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mâncător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncător
  • mâncătorul
  • mâncătoru‑
plural
  • mâncători
  • mâncătorii
genitiv-dativ singular
  • mâncător
  • mâncătorului
plural
  • mâncători
  • mâncătorilor
vocativ singular
  • mâncătorule
plural
  • mâncătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâncător, -oare mâncătoare

  • 1. (Ființă) care mănâncă (mult).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consumator, -oare un exemplu
    exemple
    • De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mânca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09