opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

MÂNCĂCIOS, -OASĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.

MÂNCĂCIOS, -OASĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.

mâncăcios, ~oasă smf, a [At: (a. 1689) GCR I, 285/28 / Pl: ~oși, ~oase / E: mânca + -(ă)cios] 1-2 (Persoană) care mănâncă mult și des, lacom la mâncare Si: (reg) mățos (1-2), mâncaci (1-2), mâncău (1-2), măncăreț (1-2), mâncător (1-2).

MÎNCĂCIOS, -OĂSĂ, mîncăcioși, -oase, adj. Care mănîncă mult (și des), care are mare poftă de mîncare; lacom la mîncare; mîncau. [Mierlele] sînt foarte mîncăcioase... și le place cu deosebire strugurii. ODOBESCU, S. III 27.

MÂNCĂCIOS ~oasă (~oși, ~oase) și substantival Care mănâncă mult și cu lăcomie. /a mânca + suf. ~ăcios

mâncăcios a. și m. cui place să mănânce într’una, lacom: om mâncăcios.

mîncăcĭós, -oásă adj. Care mînîncă mult. V. lacom.

Ortografice DOOM

mâncăcios adj. m., s. m., pl. mâncăcioși; adj. f., s. f. mâncăcioasă, pl. mâncăcioase

mâncăcios adj. m., s. m., pl. mâncăcioși; adj. f., s. f. mâncăcioasă, pl. mâncăcioase

mâncăcios adj. m., s. m., pl. mâncăcioși; f. sg. mâncăcioasă, pl. mâncăcioase

Sinonime

MÂNCĂCIOS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mâncător, (reg.) lingareț, mâncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mâncaci. (Om ~.) 2. s. v. mâncău.

MÎNCĂCIOS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Om ~.) 2. s. mîncău, (pop.) găman, (reg.) folticos, hutupală, mîncălău. (E un mare ~.)

Tezaur

MÎNCĂClOS, -OÁSĂ adj. Care mănîncă mult și des, lacom (la mîncare); (învechit și regional) mîncător, (regional) mîncăreț (1), (neobișnuit) mîncaci. V. m î n c ă u1. În loc de mîncâcios la bucate, fii postitoriu (a. 1689). GCR I, 285/28. Plase largi acațâ de pari înalți lucioși în care lesne prinde pe sturzii mîncăcioși. OLLĂNESCU, H. O. 345. Știi, Maria, eu sînt foarte mîncâcios. V. ROM. octombrie 1954, 137. Bietul Strîmbă-Lemne. . . lungește zama rămasă de mîncăciosul Stat-Palmă. CĂTANĂ, P. B. III, 93. - Pl.: mîncăcioși, -oase. – Mînca + suf. -(ă)cios.

Intrare: mâncăcioasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncăcioasă
  • mâncăcioasa
plural
  • mâncăcioase
  • mâncăcioasele
genitiv-dativ singular
  • mâncăcioase
  • mâncăcioasei
plural
  • mâncăcioase
  • mâncăcioaselor
vocativ singular
  • mâncăcioasă
  • mâncăcioaso
plural
  • mâncăcioaselor
Intrare: mâncăcios (adj.)
mâncăcios1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncăcios
  • mâncăciosul
  • mâncăciosu‑
  • mâncăcioasă
  • mâncăcioasa
plural
  • mâncăcioși
  • mâncăcioșii
  • mâncăcioase
  • mâncăcioasele
genitiv-dativ singular
  • mâncăcios
  • mâncăciosului
  • mâncăcioase
  • mâncăcioasei
plural
  • mâncăcioși
  • mâncăcioșilor
  • mâncăcioase
  • mâncăcioaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâncăcios, mâncăcioșisubstantiv masculin
mâncăcioasă, mâncăcioasesubstantiv feminin
mâncăcios, mâncăcioasăadjectiv

  • 1. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mâncău
    • format_quote [Mierlele] sînt foarte mîncăcioase... și le place cu deosebire strugurii. ODOBESCU, S. III 27. DLRLC
etimologie:
  • Mânca + -ăcios. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.