opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.

MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.

mâncăcios, ~oasă smf, a [At: (a. 1689) GCR I, 285/28 / Pl: ~oși, ~oase / E: mânca + -(ă)cios] 1-2 (Persoană) care mănâncă mult și des, lacom la mâncare Si: (reg) mățos (1-2), mâncaci (1-2), mâncău (1-2), măncăreț (1-2), mâncător (1-2).

MÎNCĂCÍOS, -OĂSĂ, mîncăcioși, -oase, adj. Care mănîncă mult (și des), care are mare poftă de mîncare; lacom la mîncare; mîncau. [Mierlele] sînt foarte mîncăcioase... și le place cu deosebire strugurii. ODOBESCU, S. III 27.

MÂNCĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival Care mănâncă mult și cu lăcomie. /a mânca + suf. ~ăcios

mâncăcios a. și m. cui place să mănânce într’una, lacom: om mâncăcios.

mîncăcĭós, -oásă adj. Care mînîncă mult. V. lacom.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâncăciós adj. m., s. m., pl. mâncăcióși; adj. f., s. f. mâncăcioásă, pl. mâncăcioáse

mâncăciós adj. m., s. m., pl. mâncăcióși; f. sg. mâncăcioásă, pl. mâncăcioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNCĂCIÓS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mâncător, (reg.) lingareț, mâncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mâncaci. (Om ~.) 2. s. v. mâncău.

MÎNCĂCIOS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Om ~.) 2. s. mîncău, (pop.) găman, (reg.) folticos, hutupală, mîncălău. (E un mare ~.)

Intrare: mâncăcioasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncăcioasă
  • mâncăcioasa
plural
  • mâncăcioase
  • mâncăcioasele
genitiv-dativ singular
  • mâncăcioase
  • mâncăcioasei
plural
  • mâncăcioase
  • mâncăcioaselor
vocativ singular
  • mâncăcioasă
  • mâncăcioaso
plural
  • mâncăcioaselor
Intrare: mâncăcios (adj.)
mâncăcios1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncăcios
  • mâncăciosul
  • mâncăciosu‑
  • mâncăcioasă
  • mâncăcioasa
plural
  • mâncăcioși
  • mâncăcioșii
  • mâncăcioase
  • mâncăcioasele
genitiv-dativ singular
  • mâncăcios
  • mâncăciosului
  • mâncăcioase
  • mâncăcioasei
plural
  • mâncăcioși
  • mâncăcioșilor
  • mâncăcioase
  • mâncăcioaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâncăcios, -oasă mâncăcioasă

  • 1. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâncău attach_file un exemplu
    exemple
    • [Mierlele] sînt foarte mîncăcioase... și le place cu deosebire strugurii. ODOBESCU, S. III 27.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mânca + sufix -ăcios.
    surse: DEX '98 DEX '09