5 definiții pentru mânaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNÁCI, mânaci, s. m. (Rar) Călăreț. – Mâna + suf. -aci.

MÂNÁCI, mânaci, s. m. (Rar) Călăreț. – Mâna + suf. -aci.

mânaci smi [At: COȘBUC, AE. 231 / E: mâna1 + -aci] (Nob) Călăreț.

MÎNÁCI, mînaci s. m. (Rar) Persoană care mînă vitele; mînător. Zdraveni mînaci împrejur stau roată. COȘBUC, AE. 231.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânáci (rar) s. m., pl. mânáci

Intrare: mânaci
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânaci
  • mânaciul
  • mânaciu‑
plural
  • mânaci
  • mânacii
genitiv-dativ singular
  • mânaci
  • mânaciului
plural
  • mânaci
  • mânacilor
vocativ singular
  • mânaciule
  • mânace
plural
  • mânacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânaci

etimologie:

  • Mâna + sufix -aci.
    surse: DEX '98 DEX '09