2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂLÍRE, mâliri, s. f. Faptul de a (se) mâli.V. mâli.

MÂLÍRE, mâliri, s. f. Faptul de a (se) mâli.V. mâli.

mâlire sf [At: PAMFILE, A. R. 150 / Pl: ~ri / E: mâli] (Reg) 1 Murdărire cu noroi. 2 Defăimare.

MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.

MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.

mâli [At: M. COSTIN, O. 264 / V: (Trs) moli, (Mar) muli / Pzi: ~lesc / E: mâl] 1-2 vtr A (se) umple de mâl (1). 3 vt (Mar; fig) A defaima.

MÎLÍ, milesc, vb. IV. Tranz. A acoperi, a umple de mîl. Ploaia a mîlit semănăturile.Refl. Văile apelor sînt întotdeauna primejduite de revărsări și de înecuri, cînd fînul se mîlește, prinde mîl. PAMFILE, A. R. 151.

MÎLÍRE, mîliri, s. f. Acțiunea de a (se) mîli și rezultatul ei; acoperire cu mîl. Secetă aspră urmată de ploi cu rost sau un înec cu potmoliri sau mîlire. PAMFILE, A. R. 150.

A SE MÂLÍ se ~éște intranz. (despre bazine de apă) A se umple cu mâl. /Din mâl

A MÂLÍ ~éște tranz. A face să se mâlească. /Din mâl

mălì v. a umplea cu măl, a se înnomoli.

mîlésc v. tr. (d. mîl). Nord. Acoper cu mîl: apa a mîlit ĭarba. – În Trans. molesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâlíre s. f., g.-d. art. mâlírii; pl. mâlíri

mâlíre s. f., g.-d. art. mâlírii; pl. mâlíri

mâlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 mâleáscă

mâlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâleáscă

Intrare: mâlire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâlire
  • mâlirea
plural
  • mâliri
  • mâlirile
genitiv-dativ singular
  • mâliri
  • mâlirii
plural
  • mâliri
  • mâlirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mâli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâli
  • mâlire
  • mâlit
  • mâlitu‑
  • mâlind
  • mâlindu‑
singular plural
  • mâlește
  • mâliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâlesc
(să)
  • mâlesc
  • mâleam
  • mâlii
  • mâlisem
a II-a (tu)
  • mâlești
(să)
  • mâlești
  • mâleai
  • mâliși
  • mâliseși
a III-a (el, ea)
  • mâlește
(să)
  • mâlească
  • mâlea
  • mâli
  • mâlise
plural I (noi)
  • mâlim
(să)
  • mâlim
  • mâleam
  • mâlirăm
  • mâliserăm
  • mâlisem
a II-a (voi)
  • mâliți
(să)
  • mâliți
  • mâleați
  • mâlirăți
  • mâliserăți
  • mâliseți
a III-a (ei, ele)
  • mâlesc
(să)
  • mâlească
  • mâleau
  • mâli
  • mâliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâlire

  • 1. Faptul de a (se) mâli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Secetă aspră urmată de ploi cu rost sau un înec cu potmoliri sau mîlire. PAMFILE, A. R. 150.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mâli
    surse: DEX '98 DEX '09

mâli

  • 1. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ploaia a mâlit semănăturile.
      surse: DLRLC
    • Văile apelor sînt întotdeauna primejduite de revărsări și de înecuri, cînd fînul se mîlește, prinde mîl. PAMFILE, A. R. 151.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • mâl
    surse: DEX '98 DEX '09