23 de definiții pentru mâl (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâl sm [At: ȘINCAI, HR. I, 6/8 / V: (reg) moa sf, mol, mul sn / Pl: ~uri / E: ns cf ucr мул] 1 Pământ adus de ape și depus pe mal, pe fundul râurilor sau pe terenuri inundabile Si: aluviune. 2 Pământ noroios format sub acțiunea apei Si: glod, mocirlă, nămol, noroi. 3 (Reg) Lut. 4 Humă.

MÂL, mâluri, s. n. Pământ (argilos) cu granulație fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile; pământ noroios format sub acțiunea apei; nămol. – Cf. ucr. mul.

MÂL, mâluri, s. n. Pământ (argilos) cu granulație fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile; pământ noroios format sub acțiunea apei; nămol. – Cf. ucr. mul.

MÂL ~uri n. Depunere formată din particule de substanțe minerale și vegetale pe fundul unui bazin de apă; nămol. /cf. ucr. mul

mol4 s [At: BIANU, D. S. / Pl: nct / E: fr môle] Tumoare care se formează uneori în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului.

mol3 sm [At: FILIMON, O. I, 331 / Pl: ~uri / E: it molo, fr môle] Construcție în bazinul unui port, sub formă de dig care înaintează de la țărm către larg, servind pentru acostare, operații portuare, apărarea portului de curenți și de valuri etc.

mol1 sm [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 130 / Pl: ~i / E: fr mole, ger Mol] (Chm) Moleculă-gram.

mul3 sns [At: MOLDOVAN, Ț. N. 328 / E: ger Mull] (Rar) Muselină.

mul5 s [At: DLR / E: fr moule, ger Mull] (Glg) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei.

mul4 s [At: NEGULICI / V: mu sf / Pl: nct / E: fr moule] (Rar) 1 Mulaj (1). 2 (Pex) Tipar, formă.

mul1 sm [At: J. CIHAC, I. N. 56/6 / Pl: ~i / E: lat mulus, ~a] (Ltî) Catâr.

MÎL, mîluri, s. n. 1. Rocă formată din depuneri argiloase aduse de ape și depuse pe fundul albiei, pe malul sau în apropierea unui rîu, pe o cîmpie sau o vale inundabilă. V. nămol. Mîlul vînăt prindea și el coajă împietrită. DUMITRIU, N. 288. Infanteria romînească părăsi gropile, revărsîndu-se pe brînci, ca o ciudată apă plină de bolovani, trunchiuri și mîluri. CAMILAR, N. I 431. Întreaga faună fără număr, fiica mîlului primordial, se frămînta într-o monstruoasă bucurie sub tremurul ploii de primăvară. SADOVEANU, N. F. 74. Lichid cu substanțe solide și mărunte în suspensie, provenite din prepararea mecanică umedă a minereurilor sau din alte operațiuni metalurgice.

măl n. 1. nomol; 2. humă cu care sătenii spoiesc casele. [Cf. poL MUL, noroiu].

mîl (Mold.), mol (Trans.) și mul (Maram.) n., pl. urĭ (vsl. molŭ, măcinătură; sîrb. mulj, nomol; rut. mil, gen. molu; pol. mul, mîl, miel, bancă de nisip. V. nomol). Nomol, pămînt disolvat în apă saŭ depus de apă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂL s. 1. nămol, (pop.) mâlitură. (~ de pe fundul unei ape.) 2. v. noroi.

arată toate definițiile

Intrare: mâl
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâl
  • mâlul
  • mâlu‑
plural
  • mâluri
  • mâlurile
genitiv-dativ singular
  • mâl
  • mâlului
plural
  • mâluri
  • mâlurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)