lăstar¹ sm [At: (a. 1802) DOC. EC. 72 / V: (îrg) lastariu,^[1] (reg) ~ă sf (îrg) ~e, ~iu / Pl: ~i (pop, sn) ~e, (reg, sn) ~(i)uri / E: ngr βλαστάρι, bg ластар] 1 Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau din tulpina unei plante lemnoase. 2 (Prc) Ramură tânără de viță de vie. 3 (Reg) Altoi. 4 (Reg) Mugur. 5 (Mpl) Teren acoperit cu arbori tineri și tufe, crescuți în urma tăierii unei păduri Si: lăstăriș (2). 6 (Reg; șîs ~ sterp) Lăstar¹ (1) care apare pe lângă tulpina principală și care nu rodește. 7 (Olt; pex) Rădăcină care apare pe butucul de vie aproape de suprafața pământului și care, de obicei, se extirpă. 8 (Fig) Descendent. 9 (Reg) Ramură a coarnelor de cerb. 10 (Reg; sst) Pitulice (Troglodytes troglodytes).