2 intrări

28 de definiții

din care

Explicative DEX

LUNTRI, luntresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. – Din luntre.

LUNTRI, luntresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. – Din luntre.

luntri vi [At: ȘINCAI, HR. I, 27/10 / Pzi: ~resc / E: luntre] (Rar) A pluti cu luntrea (1) Si: a vâsli.

LUNTRI, luntresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vîsli. Au luntrit cătră ostrovul acela. SBIERA, P. 57.

A LUNTRI ~esc intranz. rar A trage la vâsle (făcând să înainteze luntrea); a vâsli; a lopăta. /Din luntre

LUNTRE, luntri, s. f. Ambarcațiune cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosite pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [Pl. și: luntre] – Lat. *lunter, -tris ( = linter).

lintre sf vz luntre

luntre sf [At: COD. VOR. 91/8 / V: (înv) ~rie (7), (îrg) lin~ / Pl: ~re, (rar) ~ri / E: ml lunter] 1 Ambarcație cu fundul plat, având prora și pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari Si: barcă (1), (înv) caic (1), (îrg) cin (2), (reg) ciobacă, (reg) dubas, (îrg) lotcă, șaică. 2 (Pfm; îe) A se face (sau a se așeza, a se pune) ~ și punte A încerca prin toate mijloacele să obțină, să realizeze, să împiedice etc. ceva. 3 (Pfm; îe) A umbla (sau a fi) (cu curul) în două ~ A juca pe două planuri 4 (Pfm; îae) A fi indecis. 5 (Îs) ~ de Snagov Albie mare scobită într-un trunchi de copac, al cărei interior e împărțit în două părți inegale. 6 (Înv) Efigie de pe vechile monede austriece, reprezentând o barcă. 7 (Reg; îf luntrie) Unealtă la moară.

luntrie[1] sf vz luntre corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

BOUR sm. 1 🐒 Soiu de bou sălbatec care trăia odinioară în pădurile Moldovei; a dispărut acum cu desăvîrșire (cel din urmă bour a fost omorît în Polonia în anul 1627) (Bos urus) (🖼 562): ~i nalți cu steme ’n frunte (EMIN.); sara a venit cu un ~ acasă (SB.) 2 🛡 Vechea pajeră a Moldovei închipuind un cap de bour (🖼 563); pr. ext. Țara Moldovei: ~ul moldovenesc era singur stăpîn pe o țară lungă (GN.) 3 Fier (la început cu marca unui cap de bour) cu care se înfierau odinioară făcătorii de rele, cu care se însemnau vitele și copacii, țărușii sau pietrele de hotar care slujeau să hotărnicească două proprietăți, etc.: se cunosc boii din cireadă și caii din herghelie de pre ~ul lor (NEGR.); de aici, pr. ext. piatră de hotar 4 Partea dinainte, încovoiată în sus a tălpilor săniei (👉 SANIE) 5 Botul luntrii 👉LUNTRE) 6 pl. Marginea, bordul pălăriei: își smulgea din cap pălăria lată’n ~i (SAD.) [lat. bubalas].

LUNTRE, luntre, s. f. Ambarcație cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [Pl. și: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter).

LUNTRE, luntre și luntri, s. f. Barcă de obicei cu vîsle. Pe rîmnic în păpurișul tînăr, neagră și nemișcată, sta o luntre cu lopețile în laturi, ca o pasere ostenită, cu aripile atîrnate. SADOVEANU, O. I 101. Iar din umbre de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. Bate vîntul sălcile, Să pornească luntrile. HODOȘ, P. P. 81. ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca toate mijloacele spre a realiza sau spre a obține ceva. Tot el se așezase luntre și punte... să potolească îndîrjirea oștirii. C. PETRESCU, R. DR. 23. Cînd cădea cîte un pîrjol... el se făcea luntre și punte și-și scăpa țeara. ISPIRESCU, L. 11. S-a pus elnu-i vorbăluntre și punte... dar degeaba i-a fost. CREANGĂ, P. 144.

LUNTRE ~e f. Ambarcație de dimensiuni mici, fără punte, cu fundul plat, propulsată cu ajutorul motorului sau al vâslelor; barcă. * A se face (sau a se pune) ~ și punte a face tot posibilul pentru a atinge un scop. A sta între două ~i a ține și cu unul și cu altul; a îmbina două interese opuse. [G.-D. luntrei; Sil. lun-tre] /<lat. lunter

luntre f. vas mic ce se mână pe apă numai cu lopeți: a se face luntre și punte, a face imposibilul. [Lat. LUNTREM].

lúntre f., pl. ĭ (lat. linter, pop. lunter). Barcă, cel maĭ mic vas de navigat. A te face luntre și punte, a face tot posibilu p. un scop.

Ortografice DOOM

luntri (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. luntresc, 3 sg. luntrește, imperf. 1 luntream; conj. prez. 1 sg. să luntresc, 3 să luntrească

luntri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. luntresc, imperf. 3 sg. luntrea; conj. prez. 3 să luntrească

luntri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. luntresc, imperf. 3 sg. luntrea; conj. prez. 3 sg. și pl. luntrească

luntre s. f., g.-d. art. luntrii; pl. luntri

luntre s. f., g.-d. art. luntrii; pl. luntri

luntre s. f., g.-d. art. luntrei; pl. luntre

luntre, pl. luntre

Etimologice

luntre (luntre), s. f. – Barcă. – Mr. lăndură. Lat. lynter (Meyer 247; Pușcariu 1000; Candrea-Dens., 1027; REW 5071), cf. alb. ljundrë, vegl. lundro, ngr. λούντρα. – Der. luntrac, s. n. (prăjină pentru condus barca); luntraș, s. m. (barcagiu); luntri, vb. (a vîsli).

Argou

a sta cu fundul în două / șapte luntri expr. 1. a fi oportunist. 2. a nu ști ce vrea.

Sinonime

LUNTRI vb. v. lopăta, vâsli.

luntri vb. v. LOPĂTA. VÎSLI.

LUNTRE s. v. barcă.

LUNTRE s. barcă, (prin Ban.) schelă. (O ~ pescărească.)

Intrare: luntri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • luntri
  • luntrire
  • luntrit
  • luntritu‑
  • luntrind
  • luntrindu‑
singular plural
  • luntrește
  • luntriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • luntresc
(să)
  • luntresc
  • luntream
  • luntrii
  • luntrisem
a II-a (tu)
  • luntrești
(să)
  • luntrești
  • luntreai
  • luntriși
  • luntriseși
a III-a (el, ea)
  • luntrește
(să)
  • luntrească
  • luntrea
  • luntri
  • luntrise
plural I (noi)
  • luntrim
(să)
  • luntrim
  • luntream
  • luntrirăm
  • luntriserăm
  • luntrisem
a II-a (voi)
  • luntriți
(să)
  • luntriți
  • luntreați
  • luntrirăți
  • luntriserăți
  • luntriseți
a III-a (ei, ele)
  • luntresc
(să)
  • luntrească
  • luntreau
  • luntri
  • luntriseră
Intrare: luntre
luntre1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F108)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luntre
  • luntrea
plural
  • luntri
  • luntrile
genitiv-dativ singular
  • luntri
  • luntrii
plural
  • luntri
  • luntrilor
vocativ singular
plural
luntre2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luntre
  • luntrea
plural
  • luntre
  • luntrele
genitiv-dativ singular
  • luntre
  • luntrei
plural
  • luntre
  • luntrelor
vocativ singular
plural
lintre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luntrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

luntri, luntrescverb

  • 1. rar A pluti cu luntrea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au luntrit cătră ostrovul acela. SBIERA, P. 57. DLRLC
etimologie:
  • luntre DEX '98 DEX '09

luntre, luntrisubstantiv feminin

  • 1. Ambarcațiune cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosite pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe rîmnic în păpurișul tînăr, neagră și nemișcată, sta o luntre cu lopețile în laturi, ca o pasere ostenită, cu aripile atîrnate. SADOVEANU, O. I 101. DLRLC
    • format_quote Iar din umbre de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
    • format_quote Bate vîntul sălcile, Să pornească luntrile. HODOȘ, P. P. 81. DLRLC
    • chat_bubble A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tot el se așezase luntre și punte... să potolească îndîrjirea oștirii. C. PETRESCU, R. DR. 23. DLRLC
      • format_quote Cînd cădea cîte un pîrjol... el se făcea luntre și punte și-și scăpa țeara. ISPIRESCU, L. 11. DLRLC
      • format_quote S-a pus el – nu-i vorbă – luntre și punte... dar degeaba i-a fost. CREANGĂ, P. 144. DLRLC
    • chat_bubble A sta între două luntri = a ține și cu unul și cu altul; a îmbina două interese opuse. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.