3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMINOFÓR, -Ă, (1) luminofori, -e, adj., s. m., (2) luminofoare, s. n. 1. S. m. Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2. S. n. Semnal luminos. 3. Adj. (Livr.) Care are semnal luminos. – Din fr., engl. luminophore.

LUMINOFÓR, -Ă, (1) luminofori, -e, adj., s. m., (2) luminofoare, s. n. 1. S. m. Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2. S. n. Semnal luminos. 3. Adj. (Livr.) Care are semnal luminos. – Din fr., engl. luminophore.

luminofor, ~ă [At: DEX / Pl: (1, 3) ~i, ~e, (2) ~oare / E: fr, eg luminophore] 1 sm Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2 sn Semnal luminos. 3 a (Liv) Care are semnal luminos.

LUMINOFÓR, -Ă adj. (Liv.) Purtător de lumină; care are un semnal luminos. // s.n. Substanță sintetică fotoluminescentă, folosită în becurile fluorescente. [< fr. luminophore, cf. lat. lumen – lumină, gr. phoros – purtător].

LUMINOFÓR, -Ă I. adj. purtător de lumină; care are un semnal luminos. II. s. m. substanță sintetică fotoluminescentă, în becurile fluorescente, tuburi catodice etc. III. s. n. semnal luminos. (< fr., engl. luminophore, engl. luminofor)

luminofór s. m. Substanță cu proprietăți de luminescență ◊ „Desigur că unui ochi neavizat, luminoforul care seamănă cu o banală pulbere albă ce se fixează pe fața interioară a tuburilor de sticlă, nu-i vine a crede că aceasta este esențialul, acel «ceva» fără de care tuburile fluorescente nu ar putea da acea lumină «de zi».” I.B. 9 I 74 p. 1 (din fr. luminophore, engl. luminophor, germ. Luminophor, rus. luminofor; WT; LTR, DTP; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luminofór1 adj. m., pl. luminofóri; f. luminofóră, pl. luminofóre

luminofór2 (substanță luminescentă, semnal luminos) s. m., pl. luminofóri

luminofór (substanță luminescentă, semnal luminos) s. m., pl. luminofóri

luminofór adj. m., pl. luminofóri; f. sg. luminofóră, pl. luminofóre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUMINOFOR s. (FIZ.) fosfor. (Orice substanță fosforescentă se numește ~.)

Intrare: luminofor (adj.)
luminofor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminofor
  • luminoforul
  • luminoforu‑
  • luminofo
  • luminofora
plural
  • luminofori
  • luminoforii
  • luminofore
  • luminoforele
genitiv-dativ singular
  • luminofor
  • luminoforului
  • luminofore
  • luminoforei
plural
  • luminofori
  • luminoforilor
  • luminofore
  • luminoforelor
vocativ singular
plural
Intrare: luminofor (semnal)
luminofor3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminofor
  • luminoforul
  • luminoforu‑
plural
  • luminofori
  • luminoforii
genitiv-dativ singular
  • luminofor
  • luminoforului
plural
  • luminofori
  • luminoforilor
vocativ singular
plural
luminofor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminofor
  • luminoforul
  • luminoforu‑
plural
  • luminofoare
  • luminofoarele
genitiv-dativ singular
  • luminofor
  • luminoforului
plural
  • luminofoare
  • luminofoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: luminofor (substanță)
luminofor3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminofor
  • luminoforul
  • luminoforu‑
plural
  • luminofori
  • luminoforii
genitiv-dativ singular
  • luminofor
  • luminoforului
plural
  • luminofori
  • luminoforilor
vocativ singular
plural
luminofor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminofor
  • luminoforul
  • luminoforu‑
plural
  • luminofoare
  • luminofoarele
genitiv-dativ singular
  • luminofor
  • luminoforului
plural
  • luminofoare
  • luminofoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

luminofor (adj.)

  • 1. livresc Purtător de lumină; care are semnal luminos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

luminofor (semnal)

  • 1. Semnal luminos.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

luminofor (substanță)

  • 1. Substanță sintetică care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN DCR2 sinonime: fosfor un exemplu
    exemple
    • Desigur că unui ochi neavizat, luminoforul care seamănă cu o banală pulbere albă ce se fixează pe fața interioară a tuburilor de sticlă, nu-i vine a crede că aceasta este esențialul, acel «ceva» fără de care tuburile fluorescente nu ar putea da acea lumină «de zi». I.B. 9 I 74 p. 1.
      surse: DCR2

etimologie: