13 definiții pentru lugubru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUGÚBRU, -Ă, lugubri, -e, adj. Care exprimă sau produce groază; care amintește de moarte; înfiorător, macabru, sumbru, sinistru. – Din fr. lugubre, lat. lugubris.

LUGÚBRU, -Ă, lugubri, -e, adj. Care exprimă sau produce groază; care amintește de moarte; înfiorător, macabru, sumbru, sinistru. – Din fr. lugubre, lat. lugubris.

lugubru, ~ră a [At: HELIADE, O. I, 295 / Pl: ~ri, ~re / E: fr lugubre, lat lugubris] 1-2 Care exprimă sau produce groază Si: groaznic (1), înspăimântător, oribil, sinistru. 3 Care evocă ideea de moarte Si: funebru (1), macabru, mortuar. 4-5 Care se referă (la moarte sau) la morți. 6 Care exprimă un sentiment de tristețe sumbră Si: (rar) luctuos (1).

LUGÚBRU, -Ă, lugubri, -e, adj. Care exprimă sau produce tristețe, mîhnire, groază, care amintește de moarte; jalnic, sumbru. Nemișcat stă [omul de zăpadă]... cum șade o statuie, Lugubri în orbite îi înnegresc cărbunii. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 26. Toată viața! În sufletul lui Dan aceste cuvinte cad cu un răsunet lugubru și-l umplu de-o neînchipuită jale și desperare. VLAHUȚĂ, O. A. III 176. Bravo! rîdeți foarte natural! Numai domnul Ciupici e cam lugubru... rîde ca un cioclu. ALECSANDRI, T. I 296.

LUGÚBRU, -Ă adj. Groaznic, sumbru, jalnic, înfiorător. [< fr. lugubre, cf. lat. lugubris].

LUGÚBRU, -Ă adj. infiorător, sinistru; macabru. (< fr. lugubre, lat. lugubris)

LUGÚBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care îngrozește; îngrozitor; înspăimântător; înfiorător; sinistru. 2) Care vădește tristețe; trist. [Sil. -gu-bru] /<fr. lugubre, lat. lugubris

lugubru a. care exprimă jale, care insuflă mâhnire adâncă.

*lugúbru, -ă adj. (lat. lúgubris și lugúbris, it. lúgubre). Jalnic, plin de jale, foarte trist: spectacul lugubru. Adv. În mod lugubru: a răsuna lugubru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lugúbru (-gu-bru) adj. m., pl. lugúbri; f. lugúbră, pl. lugúbre

lugúbru adj. m. (sil. -bru), pl. lugúbri; f. sg. lugúbră, pl. lugúbre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUGÚBRU adj. funebru, jalnic, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)

LUGUBRU adj. funebru, jalnic, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)

Intrare: lugubru
lugubru adjectiv
  • silabație: lu-gu-bru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lugubru
  • lugubrul
  • lugubru‑
  • lugubră
  • lugubra
plural
  • lugubri
  • lugubrii
  • lugubre
  • lugubrele
genitiv-dativ singular
  • lugubru
  • lugubrului
  • lugubre
  • lugubrei
plural
  • lugubri
  • lugubrilor
  • lugubre
  • lugubrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lugubru

  • 1. Care exprimă sau produce groază; care amintește de moarte.
    exemple
    • Nemișcat stă [omul de zăpadă]... cum șade o statuie, Lugubri în orbite îi înnegresc cărbunii. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 26.
      surse: DLRLC
    • Toată viața! În sufletul lui Dan aceste cuvinte cad cu un răsunet lugubru și-l umplu de-o neînchipuită jale și desperare. VLAHUȚĂ, O. A. III 176.
      surse: DLRLC
    • Bravo! rîdeți foarte natural! Numai domnul Ciupici e cam lugubru... rîde ca un cioclu. ALECSANDRI, T. I 296.
      surse: DLRLC

etimologie: