LUETĂ, luete, s. f. (Anat.) Uvulă. [Pr.: lu-e-] – Din fr. luette.

luetă sf [At: PUȘCARIU, L. R. II, 6 / P: lu-e~ / Pl: ~te / E: fr luette] (Atm) Omușor.

LUETĂ, luete, s. f. (Anat.) Omușor. [Pr.: lu-e-] – Din fr. luette.

LUETĂ s.f. (Anat.) Uvulă. [Pron. lu-e-. / < fr. luette].

LUETĂ s. f. uvulă. (< fr. luette)

luetă (desp. lu-e-) s. f., g.-d. art. luetei; pl. luete

luetă (lu-e-) s. f., g.-d. art. luetei; pl. luete

luetă s. f. (sil. lu-e), pl. luete

LUETA, com. în jud. Harghita, situată în Subcarpații Homoroadelor, la poalele de SV ale M-ților Harghita, pe cursul superior al râului Homorodul Mic; 3.874 loc. (2000). Expl. de min. de fier. Centru de prelucr. artistică a lemnului, de cusături și țesături populare. Piuă (sec. 19, reconstruită în 1921). Rezervația naturală Dumbrava Harghitei adăpostește mai multe plante de mlaștină, între care se remarcă Saxifraga hinculus. Satul L. este menționat documentar în 1332.

LUETĂ s. v. omușor.

luetă s.f. (anat.) omușor, omușorul gâtlejului (v. omușor), uvulă, <pop. și fam.> apărătuș, <înv. și reg.> limburuș, <reg.> copil², gușter, împărătuș, limba beregatei (v. limbă), limbă, limbucă, limbuș, limbuță, lindic, lindicuș, lindicușul gâtului (v. lindicuș), lindiruș, lindirușul gâtului (v. lindiruș), lingurică, mosor, oușor, puța gâtului (v. puță), puțișoară, sfârcul gâtlanului (v. sfârc), țâcul gâtului (v. țâc), țâmburuc, țâmburuș, ulmuș, <înv.> limbulă. Lueta este marginea posterioară, mobilă și contractilă a vălului palatului.

LUETĂ s. (ANAT.) omușor, uvulă, (reg.) gușter, împărătuș, limburuș, mosor, oușor.