lotus sm [At: HERODOT (1645), 264 / V: (înv) ~tos, lotu / Pl: ~uși / E: fr lotus] 1 (Mit) Plantă care creștea pe litoralul mediteranean african, cu fructe atât de delicioase, încât străinii care gustau din ele își uitau patria Si: (îvr) loton. 2 Plantă acvatică din familia nimfaceelor, cu flori albastre, mari, plăcut mirositoare, care crește în apele Nilului (Nymphaea coerulea). 3 Plantă acvatică din familia nimfaceelor, cu flori trandafirii, mari, plăcut mirositoare (Nelumbo nucifera). 4 Plantă acvatică din familia nimfaceelor, cu flori albe, mari, plăcut mirositoare, considerată monument al naturii (Nymphaea lotus thermalis). 5 Poziție pentru meditație a practicanților yoga, șezând, cu călcâiele deasupra genunchiului opus.

LOTUS, lotuși, s. m. Plantă de apă din țările calde, înrudită cu nufărul, cu floare mare, albă, aclimatizată și la noi (Nymphaea lotus). Cu narciși, cu crini, cu lotuși, Timpul cald s-apropie. TOPÎRCEANU, M. 38. Floarea tainică de lotus întristat se vestejește, Printre poame ce se urcă pe sub bolți piramidal. MACEDONSKI, O. I 104. Acela ce își împlinește datoriile fără a ținti la vreun interes, numai pentru amorul binelui și al echității, este fără pată, întocmai ca și floarea de lotus care iese curată din mijlocul apelor. BOLLIAC, O. 35.

LOTUS s.m. 1. Plantă acvatică exotică, cu o floare mare și albă. 2. Motiv decorativ egiptean, reprezentînd un lotus (1). [< fr. lotus, cf. gr. lotos].

LOTUS s. m. 1. plantă acvatică exotică din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, plăcut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent în monumentele egiptene și în artele asiatice, reprezentând un lotus (1). (< fr., lat. lotus)

LOTUS ~și m. Plantă acvatică exotică cu floarea mare, de culoare albă sau trandafirie, plăcut mirositoare. /<fr. lotus, lat. lotus

lotus n. plantă acvatică ce crește în India și în Egipt.

*lótus m., pl. șĭ (lat. lótus, vgr. lotós). Mit. Un pom din țara Lotofagilor al căruĭ fruct era așa de delicios, în cît străiniĭ care-l gustaŭ își uĭtaŭ patria. Bot. Un fel de nufăr albastru din Egipt.

lotos sm vz lotus

lotu sn vz lotus

DREȚE, drețe, s. f. 1. Plantă acvatică subtropicală cu frunze mari, dințate și violacee pe partea inferioară, cu flori mari (Nymphaea lotus thermalis). 2. Plantă erbacee târâtoare din familia primulaceelor, cu flori galbene solitare, folosită în medicina populară (Lysimachia nummularia). – Et. nec.

DUMINECEA, duminecele, s. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene (Lysimachia nummularia). – Duminecă + suf. -ea.

GHIZDEI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec.

GHIZDEI m. Plantă furajeră asemănătoare cu trifoiul, bogată în substanțe nutritive. /Orig. nec.

lotus s. m., pl. lotuși

lotus s. m., pl. lotuși

lotus s. m., pl. lotuși

lotus, -și.

ghizdei s. m., pl. ghizdei, art. ghizdeii

drețe s. f., art. drețea, g.-d. art. dreței; pl. drețe

duminecea s. f., g.-d. art. duminecelei; pl. duminecele

ghizdei s. m., pl. ghizdei, art. ghizdeii

LOTUS s. 1. (BOT.; Nymphaea lotus) (reg.) nufăr. 2. v. drețe.

LOTUS s. (BOT.; Nymphaea lotus) (reg.) nufăr.

DREȚE s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) duminecea, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.

DUMINECEA s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) drețe, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.

GHIZDEI s. (BOT.) 1. (Lotus corniculatus) (reg.) motocel, trifoiște. 2. ghizdei mare (Lotus uliginosus) = (reg.) trifoiște.

GHIZDEI s. v. culbeceasă, papanaș.

LOTUS L., GHIZDEI, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa, Asia, America, pînă la 155 specii, erbacee sau semi-arbuști, bianuale sau perene, rar anuale. Flori (caliciul cu 5 foliole, 5 petale, stamine diadelfe) galbene, albe sau roșii, scurt-pedunculate, în umbelă. Fructul, o păstaie cilindrică. Frunze compuse (foliolele cu margini întregi), pețiolate, prevăzute cu stipele.

Lotus berthelotii Masf. (syn. L. peliorhynchus Hook.). Specie cu flori (caliciul pubescent cu 5 crestături, stindard îngust-lanceolat curbat, aripioare mai lungi și mai late, carenă cu cioc lung și curbat în interior) în axa frunzelor, solitare sau în grup, roșii-stacojii, scurt-pedunculate. Frunze sesile, palmat-sectate, cu 5-7 foliole filamentoase. Plantă lemnificată la bază, cu peri argintii, ramificată, ramuri subțiri, pendente sau pe sol, nu rezistă afară în zonele temperate.

Lotus corniculatus L. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori (foliolele caliciului lanceolate, corolă galbenă în exterior cu desen roșu, cu stindardul aproape rotund, aripioarele invers-ovate, mai înguste decît carena îndoită), cîte 3-6, în umbele. Frunze mici, glabre, pe partea inferioară glauce, trifoliate, cu foliole invers-ovate, scurt-pețiolate. Plantă erbacee, perenă, cu tulpină rigidă, puțin ramificată, glabră, înaltă pînă la cca 45 cm.