3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÓRI, lori, s. m. Mamifer lemurian din India și Ceylon, lung de circa 25 cm, care se hrănește mai ales cu fructe și cu semințe (Loris gracilis). – Din fr. loris.

lori2 vi [At: L. ROM. 1962, 262 / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg) A lucra cu mare grabă.

lori1 sm [At: LM / V: (înv) ~u / Pl: ? / E: fr loris] (Zlg) Mamifer lemurian din India și Ceylon, lung de circa 25 cm, care se hrănește mai ales cu fructe și semințe (Loris gracilis).

LÓRI s. m. Mamifer lemurian din India și Ceylon, lung de circa 25 cm, care se hrănește mai ales cu fructe și cu semințe (Loris gracilis). – Din fr. loris.

LÓRI2 s.m. (Zool.) Mamifer lemurian din India și Ceylon, nocturn, care se hrănește mai ales cu fructe și cu semințe. [Cf. fr. loris, it. lori < port. louro].

LÓRI1 s.m. (Zool.) Mic papagal cu coada lungă din Oceania. [< fr. lori < cuv. malaiez].

LÓRI s. m. mic papagal cu coada lungă, din Oceania. (< fr. lori)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!lóri s. m., pl. lóri, art. lórii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LORI- „curea, panglică”. ◊ L. lorum „curea” > fr. lori- > rom. lori-.~form (v. -form), adj., (despre organe vegetale) de forma unei curele sau a unei panglici.

Intrare: lori (pref.)
prefix (I7-P)
  • lori
Intrare: lori (s.m.)
lori1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lori
  • loriul
  • loriu‑
plural
  • lori
  • lorii
genitiv-dativ singular
  • lori
  • loriului
plural
  • lori
  • lorilor
vocativ singular
plural
Intrare: lori (vb.)
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lori
  • lorire
  • lorit
  • loritu‑
  • lorind
  • lorindu‑
singular plural
  • lorește
  • loriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • loresc
(să)
  • loresc
  • loream
  • lorii
  • lorisem
a II-a (tu)
  • lorești
(să)
  • lorești
  • loreai
  • loriși
  • loriseși
a III-a (el, ea)
  • lorește
(să)
  • lorească
  • lorea
  • lori
  • lorise
plural I (noi)
  • lorim
(să)
  • lorim
  • loream
  • lorirăm
  • loriserăm
  • lorisem
a II-a (voi)
  • loriți
(să)
  • loriți
  • loreați
  • lorirăți
  • loriserăți
  • loriseți
a III-a (ei, ele)
  • loresc
(să)
  • lorească
  • loreau
  • lori
  • loriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lori (s.m.) zoologie

  • 1. Mamifer lemurian din India și Ceylon, lung de circa 25 cm, care se hrănește mai ales cu fructe și cu semințe (Loris gracilis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Mic papagal cu coada lungă din Oceania.
    surse: DN

etimologie: