3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOPĂTÁRE, lopătări, s. f. Acțiunea de a lopăta.V. lopăta.

LOPĂTÁRE, lopătări, s. f. Acțiunea de a lopăta.V. lopăta.

lopătare sf [At: ODOBESCU, S. I, 145 / Pl: ~tări / E: lopăta] 1 Vâslire. 2 Lovitură de vâslă. 3 Vânturare a cerealelor Si: lopătat (1). 4-5 (Rar) (Ridicare sau) adunare cu lopata (1) a diferitelor materiale mărunte Si: lopătat (2-3).

LOPĂTÁRE, lopătări, s. f. Acțiunea de a lopăta; vîslire. El cîrmi într-acolo și grăbind lopătarea cu ale sale brațe vînjoase... sosi în sfîrșit la malul dorit. ODOBESCU, S. I 145. ♦ Lovitură de vîslă. Marin vîslea repede, cu lopătări largi și armonioase. GALAN, B. I 357.

lopătare f. vâslire: grăbind lopătarea cu ale sale brațe vânjoase OD.

LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată.

LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată.

LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor, de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia).Lopată + suf. -ar.

LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor, de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia).Lopată + suf. -ar.

lopăta [At: C. A. ROSETTI, C. 174/4 / Pzi: ~tez / E: lopată] 1 vi A vâsli. 2 vt A întoarce cerealele cu lopata (8), pentru răcirea și aerisirea lor Si: a vântura. 3-4 vt (Rar) A ridica sau a aduna cu lopata (1) diferite materiale mărunte.

lopătar [At: HERODOT, 282 / Pl: ~i / E: lopată + -ar] 1 sm Persoană care conduce o ambarcație cu vâsle Si: barcagiu, luntraș, vâslaș, (rar) năier. 2 sm (Înv) Persoană care conduce un bac1 (1). 3 sm Persoană care lucrează cu lopata (1). 4 sm (Rar) Persoană care vântură cereale. 5-6 sm Persoană care (face sau) vinde lopeți (1). 7 sm (Îvr) Copac folosit la confecționarea corăbiilor și a vâslelor. 8 sm Pasăre migratoare din ordinul ciconiformelor, de mărimea unei berze, de culoare albă, cu ciocul lățit spre vârf ca o lopată și cu un moț de pene pe cap Si: (reg) cosar2, lopățică (67) (Platalea leucorhodia). 9 sm (Îvr; îc) ~-moțat Gâscă sălbatică cu moț (Rhynchapsis clypeata). 10 sm (Reg) Pescăruș. 11 a (Șîc) Cerb-~ Specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama). 12 sm (Îvr) Peștele Zeus gallus.

LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. Intranz. 1. A vîsli. Lunecau pe mare, lopătînd pe rînd. TOMA, C. V. 170. Dacă ar fi avut o barcă acum, s-ar fi aruncat în ea și ar fi lopătat pînă în port. DUNĂREANU, CH. 150. ◊ (Poetic) Splendoarea depărtărilor marine, pe care fata... lopăta cu gîndul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 67. ◊ Fig. Soldatul zîmbea blajin unor berze care lopătau cu aripi largi peste dealuri. GALAN, Z. R. 361. 2. (Neobișnuit) A mișca, a deplasa cu lopata (1) diferite materiale mărunte. Pornesc banda... pînă dau jos întreg peretele: fără scoc, fără să lopătez. DAVIDOGLU, M. 11.

LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vîslaș, barcagiu. Erau șase oameni: Petar Dușan, soacră-sa și patru lopătari. GALACTION, O. I 187. Valul mării n-a purtat niciodată, p-al său braț legănător, lopătar mai fără grijă. MACEDONSKI, O. IV 51. Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. 2. Lucrător cu lopata (1). Lopătar la vînturarea grînelor.Era lopătar de cărbuni, bărbat tăcut, uscat și tare ca o iască. VORNIC, P. 200. II. Pasăre din ordinul picioroangelor, de culoare albă, cu o fîșie gălbuie în jurul gușii, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap (Platalea leucorodia). Mai aproape de noi pluteau și vîsleau lebedele și cormoranii. Lopătari albi se înșirau pe deasupra trestiilor. SADOVEANU, O. A. II 126.

A LOPĂTÁ ~éz 1. intranz. A trage la lopeți (făcând să înainteze o ambarcație); a vâsli. 2. tranz. (cereale, semințe) A vântura cu lopata. ~ grâu. /Din lopată

LOPĂTÁR2 ~i m. Pasăre migratoare de culoare albă, cu ciocul asemănător unei lopeți și cu un moț în vârful capului. /lopată + suf. ~ar

LOPĂTÁR1 ~i m. Persoană care conduce o luntre cu ajutorul lopeților; vâslaș; barcagiu; luntraș. /Din lopată

lopătar m. 1. cel ce face lopeți; 2. cel ce mână luntrea; 3. pasăre mai scundă decât barza și cu ciocul în formă de lopățică (Platalea).

Lopătari pl. comună de munte, în jud. Buzău, cu băi de ape minerale: 1350 loc.

lopătár m. Cel ce mînă luntrea, vîslaș. Făcător saŭ vînzător de lopețĭ. O pasăre acŭatică numită și lopățică și cosar, maĭ mică decît barza, cu care seamănă la formă, cu penele albe și cu cĭocu ca o lopățică (platálea).

lopătéz v. intr. Trag la lopețĭ, vîslesc. V. tr. Vîntur cu lopata (grînele).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lopătáre s. f., g.-d. art. lopătắrii; pl. lopătắri

lopătáre s. f., g.-d. art. lopătării; pl. lopătări

lopătá (a ~) vb., ind. prez. 3 lopăteáză

arată toate definițiile

Intrare: lopătare
lopătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lopătare
  • lopătarea
plural
  • lopătări
  • lopătările
genitiv-dativ singular
  • lopătări
  • lopătării
plural
  • lopătări
  • lopătărilor
vocativ singular
plural
Intrare: lopăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lopăta
  • lopătare
  • lopătat
  • lopătatu‑
  • lopătând
  • lopătându‑
singular plural
  • lopătea
  • lopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lopătez
(să)
  • lopătez
  • lopătam
  • lopătai
  • lopătasem
a II-a (tu)
  • lopătezi
(să)
  • lopătezi
  • lopătai
  • lopătași
  • lopătaseși
a III-a (el, ea)
  • lopătea
(să)
  • lopăteze
  • lopăta
  • lopătă
  • lopătase
plural I (noi)
  • lopătăm
(să)
  • lopătăm
  • lopătam
  • lopătarăm
  • lopătaserăm
  • lopătasem
a II-a (voi)
  • lopătați
(să)
  • lopătați
  • lopătați
  • lopătarăți
  • lopătaserăți
  • lopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • lopătea
(să)
  • lopăteze
  • lopătau
  • lopăta
  • lopătaseră
Intrare: lopătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lopătar
  • lopătarul
  • lopătaru‑
plural
  • lopătari
  • lopătarii
genitiv-dativ singular
  • lopătar
  • lopătarului
plural
  • lopătari
  • lopătarilor
vocativ singular
  • lopătarule
  • lopătare
plural
  • lopătarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lopătare

  • 1. Acțiunea de a lopăta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vâslire vâslit attach_file un exemplu
    exemple
    • El cîrmi într-acolo și grăbind lopătarea cu ale sale brațe vînjoase... sosi în sfîrșit la malul dorit. ODOBESCU, S. I 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lovitură de vâslă.
      exemple
      • Marin vîslea repede, cu lopătări largi și armonioase. GALAN, B. I 357.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi lopăta
    surse: DEX '98 DEX '09

lopăta

  • exemple
    • Lunecau pe mare, lopătînd pe rînd. TOMA, C. V. 170.
      surse: DLRLC
    • Dacă ar fi avut o barcă acum, s-ar fi aruncat în ea și ar fi lopătat pînă în port. DUNĂREANU, CH. 150.
      surse: DLRLC
    • poetic Splendoarea depărtărilor marine, pe care fata... lopăta cu gîndul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 67.
      surse: DLRLC
    • figurat Soldatul zîmbea blajin unor berze care lopătau cu aripi largi peste dealuri. GALAN, Z. R. 361.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. neobișnuit A mișca, a deplasa cu lopata diferite materiale mărunte.
      exemple
      • Pornesc banda... pînă dau jos întreg peretele: fără scoc, fără să lopătez. DAVIDOGLU, M. 11.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • lopată
    surse: DEX '98 DEX '09

lopătar

  • exemple
    • Erau șase oameni: Petar Dușan, soacră-sa și patru lopătari. GALACTION, O. I 187.
      surse: DLRLC
    • Valul mării n-a purtat niciodată, p-al său braț legănător, lopătar mai fără grijă. MACEDONSKI, O. IV 51.
      surse: DLRLC
    • Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24.
      surse: DLRLC
  • 2. Lucrător cu lopata.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Lopătar la vânturarea grânelor.
      surse: DLRLC
    • Era lopătar de cărbuni, bărbat tăcut, uscat și tare ca o iască. VORNIC, P. 200.
      surse: DLRLC
  • 3. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor, de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap (Platalea leucorodia).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cosar attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai aproape de noi pluteau și vîsleau lebedele și cormoranii. Lopătari albi se înșirau pe deasupra trestiilor. SADOVEANU, O. A. II 126.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lopată + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09