14 definiții pentru lopătar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor, de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia).Lopată + suf. -ar.

LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor, de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia).Lopată + suf. -ar.

lopătar [At: HERODOT, 282 / Pl: ~i / E: lopată + -ar] 1 sm Persoană care conduce o ambarcație cu vâsle Si: barcagiu, luntraș, vâslaș, (rar) năier. 2 sm (Înv) Persoană care conduce un bac1 (1). 3 sm Persoană care lucrează cu lopata (1). 4 sm (Rar) Persoană care vântură cereale. 5-6 sm Persoană care (face sau) vinde lopeți (1). 7 sm (Îvr) Copac folosit la confecționarea corăbiilor și a vâslelor. 8 sm Pasăre migratoare din ordinul ciconiformelor, de mărimea unei berze, de culoare albă, cu ciocul lățit spre vârf ca o lopată și cu un moț de pene pe cap Si: (reg) cosar2, lopățică (67) (Platalea leucorhodia). 9 sm (Îvr; îc) ~-moțat Gâscă sălbatică cu moț (Rhynchapsis clypeata). 10 sm (Reg) Pescăruș. 11 a (Șîc) Cerb-~ Specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama). 12 sm (Îvr) Peștele Zeus gallus.

LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vîslaș, barcagiu. Erau șase oameni: Petar Dușan, soacră-sa și patru lopătari. GALACTION, O. I 187. Valul mării n-a purtat niciodată, p-al său braț legănător, lopătar mai fără grijă. MACEDONSKI, O. IV 51. Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. 2. Lucrător cu lopata (1). Lopătar la vînturarea grînelor.Era lopătar de cărbuni, bărbat tăcut, uscat și tare ca o iască. VORNIC, P. 200. II. Pasăre din ordinul picioroangelor, de culoare albă, cu o fîșie gălbuie în jurul gușii, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap (Platalea leucorodia). Mai aproape de noi pluteau și vîsleau lebedele și cormoranii. Lopătari albi se înșirau pe deasupra trestiilor. SADOVEANU, O. A. II 126.

LOPĂTÁR2 ~i m. Pasăre migratoare de culoare albă, cu ciocul asemănător unei lopeți și cu un moț în vârful capului. /lopată + suf. ~ar

LOPĂTÁR1 ~i m. Persoană care conduce o luntre cu ajutorul lopeților; vâslaș; barcagiu; luntraș. /Din lopată

lopătar m. 1. cel ce face lopeți; 2. cel ce mână luntrea; 3. pasăre mai scundă decât barza și cu ciocul în formă de lopățică (Platalea).

lopătár m. Cel ce mînă luntrea, vîslaș. Făcător saŭ vînzător de lopețĭ. O pasăre acŭatică numită și lopățică și cosar, maĭ mică decît barza, cu care seamănă la formă, cu penele albe și cu cĭocu ca o lopățică (platálea).

Lopătari pl. comună de munte, în jud. Buzău, cu băi de ape minerale: 1350 loc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOPĂTÁR s. 1. v. barcagiu. 2. (ORNIT.; Platalea leucorodia) (rar) cosar.

LOPĂTAR s. 1. barcagiu, luntraș, vîslaș, (rar) vîslitor, (înv.) vîslariu. (~ la Dunăre.) 2. (ORNIT.; Platalea leucorodia) (rar) cosar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LOPĂTÁR (< lopată) s. m. 1. Vâslaș; barcagiu. 2. Pasăre călătoare din ordinul ciconiiformelor, de mărimea unei berze, de culoare albă, cu gâtul și picioarele lungi, cu ciocul lățit spre vârf ca o lopată și cu un moț de pene pe cap (Platalea leucorodia); cosar. Trăiește în colonii. Cuibărește în Delta Dunării și este ocrotit prin lege. Toamna migrează spre valea Nilului, Africa Centrală și de Sud-Est. ◊ Cerb-lopătar v. cerb.

LOPĂTARI, com. în jud. Buzău, situată la poalele dealului Bocu (Subcarpații Buzăului) și ale culmii Ivănețu (M-ții Buzăului), pe cursul superior al râului Slănic (afl. al Buzăului); 4.853 loc. (2000). Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). Centru de dulgherit. Pe terit. satului Terca se află rezervația „Focul viu”.

Intrare: lopătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lopătar
  • lopătarul
  • lopătaru‑
plural
  • lopătari
  • lopătarii
genitiv-dativ singular
  • lopătar
  • lopătarului
plural
  • lopătari
  • lopătarilor
vocativ singular
  • lopătarule
  • lopătare
plural
  • lopătarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lopătar

  • exemple
    • Erau șase oameni: Petar Dușan, soacră-sa și patru lopătari. GALACTION, O. I 187.
      surse: DLRLC
    • Valul mării n-a purtat niciodată, p-al său braț legănător, lopătar mai fără grijă. MACEDONSKI, O. IV 51.
      surse: DLRLC
    • Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24.
      surse: DLRLC
  • 2. Lucrător cu lopata.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Lopătar la vânturarea grânelor.
      surse: DLRLC
    • Era lopătar de cărbuni, bărbat tăcut, uscat și tare ca o iască. VORNIC, P. 200.
      surse: DLRLC
  • 3. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor, de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap (Platalea leucorodia).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cosar attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai aproape de noi pluteau și vîsleau lebedele și cormoranii. Lopătari albi se înșirau pe deasupra trestiilor. SADOVEANU, O. A. II 126.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lopată + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09