LONGOBARD, -Ă, longobarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni, care au locuit în Antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre, iar în sec. VI s-au stabilit în nordul și în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care aparținea acestor triburi. 2. Adj. Care aparține longobarzilor (1), privitor la longobarzi. – Din lat. Longobardus, it. longobardo.

longobard, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 127/31 / V: (înv) lan~ / Pl: ~rzi, ~e / E: lat Longobardus, it longobardo, ger Longobard] 1 smp Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni, atestate în Antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre, care în sec. VI s-au stabilit în nordul și în centrul Italiei Si: (înv) lombard (16). 2-3 smf, a (Lsg) (Persoană) care aparținea acestor triburi Si: (înv) lombard (17-18). 4 a Referitor la longobarzi (1). 5 a Specific longobarzilor (1). 6 a De longobarzi (1).

LONGOBARD, -Ă, longobarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni, care au locuit în antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre, iar în sec. VI s-au stabilit în nordul și în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care aparținea acestor triburi. 2. Adj. Care aparține longobarzilor (1), privitor la longobarzi. – Din lat. Longobardus, it. longobardo.

longobard adj. m., s. m., pl. longobarzi; adj. f., s. f. longobardă, pl. longobarde

longobard adj. m., s. m., pl. longobarzi; adj. f., s. f. longobardă, pl. longobarde

longobard s. m., adj. m., pl. longobarzi; f. sg. longobardă, g.-d. art. longobardei, pl. longobarde

LONGOBÁRD, -Ă (< lat.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni care au locuit în Antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre. S-au stabilit în sec. 6 în Panonia, de unde, sub conducerea lui Alboin, au invadat regiunile nordice și centrale ale Italiei, punând bazele unui regat cu capitala la Pavia, ajuns la maxima dezvoltare în timpul lui Liutprand și supus, în 774, de Carol cel Mare. Limba vorbită de l., aparținând grupului dialectelor germanice de sud, a influențat ca superstrat dialectele italiene de nord. 2. Adj. Care aparține longobarzilor (1); privitor la longobarzi.

longobard s.m. <înv.> lombard². Longobarzii s-au stabilit în sec. al Vl-lea în nordul și în centrul Italiei.