7 definiții pentru longobard (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LONGOBARD, -Ă, longobarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni, care au locuit în Antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre, iar în sec. VI s-au stabilit în nordul și în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care aparținea acestor triburi. 2. Adj. Care aparține longobarzilor (1), privitor la longobarzi. – Din lat. Longobardus, it. longobardo.

longobard, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 127/31 / V: (înv) lan~ / Pl: ~rzi, ~e / E: lat Longobardus, it longobardo, ger Longobard] 1 smp Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni, atestate în Antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre, care în sec. VI s-au stabilit în nordul și în centrul Italiei Si: (înv) lombard (16). 2-3 smf, a (Lsg) (Persoană) care aparținea acestor triburi Si: (înv) lombard (17-18). 4 a Referitor la longobarzi (1). 5 a Specific longobarzilor (1). 6 a De longobarzi (1).

LONGOBARD, -Ă, longobarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni, care au locuit în antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre, iar în sec. VI s-au stabilit în nordul și în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care aparținea acestor triburi. 2. Adj. Care aparține longobarzilor (1), privitor la longobarzi. – Din lat. Longobardus, it. longobardo.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

longobard adj. m., s. m., pl. longobarzi; adj. f., s. f. longobardă, pl. longobarde

longobard adj. m., s. m., pl. longobarzi; adj. f., s. f. longobardă, pl. longobarde

longobard s. m., adj. m., pl. longobarzi; f. sg. longobardă, g.-d. art. longobardei, pl. longobarde

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LONGOBÁRD, -Ă (< lat.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni care au locuit în Antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre. S-au stabilit în sec. 6 în Panonia, de unde, sub conducerea lui Alboin, au invadat regiunile nordice și centrale ale Italiei, punând bazele unui regat cu capitala la Pavia, ajuns la maxima dezvoltare în timpul lui Liutprand și supus, în 774, de Carol cel Mare. Limba vorbită de l., aparținând grupului dialectelor germanice de sud, a influențat ca superstrat dialectele italiene de nord. 2. Adj. Care aparține longobarzilor (1); privitor la longobarzi.

Intrare: longobard (adj.)
longobard1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • longobard
  • longobardul
  • longobardu‑
  • longobardă
  • longobarda
plural
  • longobarzi
  • longobarzii
  • longobarde
  • longobardele
genitiv-dativ singular
  • longobard
  • longobardului
  • longobarde
  • longobardei
plural
  • longobarzi
  • longobarzilor
  • longobarde
  • longobardelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

longobard, longobardăadjectiv

  • 1. Care aparține longobarzilor, privitor la longobarzi. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.