lojniță sf [At: PAMFILE, I. C. 232 / V: loșn~, lozn~ / Pl: ~țe / E: ns cf ucr лозниця] (Reg) 1 Leasă de nuiele pe care se usucă fructele, se afumă cașul etc. 2-3 (Cuptor sau) groapă peste care se pune lojnița (1).

LÓJNIȚĂ, lojnițe, s. f. (Regional) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele; cuptor (sau groapă) peste care se pune această leasă. Prune afumate la lojniță. – Variante: lóșniță (SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789), lózniță (I. IONESCU, P. 352) s. f.

lójniță, V. lozniță.

loșniță¹ sf vz lojniță

lozniță sf vz lojniță

lozniță f. Mold. leasă de uscat prune. [Cf. lozie].

lózniță (est) și lójniță (vest) f., pl. e (bg. lóznica, vlăstar de viță. V. lozie). Leasă, împletitură de nuĭele de uscat prunele la foc. Cuptor cu leasa la un loc.

lójniță (reg.) s. f., g.-d. art. lójniței; pl. lójnițe

lójniță s. f., g.-d. art. lójniței; pl. lójnițe

lozniță, -țe.

LÓJNIȚĂ s. v. leasă.

lojniță s. v. LEASĂ.

lójniță (lójnițe), s. f. – Leasă de nuiele, coșer pentru uscat sau afumat fructele. – Var. lozniță. Sl. ložĭnica „pat”, cf. bg., sb. ložnica „pat, culcuș”, der. din sl. ložiti „a pune” și nu (cum gîndesc Cihac și Tiktin) din sl. loza „lăstar”.

lójniță, lojniță, (lozniță), s.f. – (reg.) Leasă sau coș de nuiele pentru uscat sau afumat fructele; cuptor (groapă) peste care se pune împletitura de nuiele. ♦ (top.) Loznița, în loc. Sălnița (Vișovan, 2008). – Din sl. ložǐnica „pat”, cf. sb. ložnica „pat, culcuș” < din sl. loziti „a pune” (DER); din ucr. ložnycá (DEX, MDA).

lózniță, s.f. – v. lojniță („coș pentru uscat fructe”).