8 definiții pentru logoreic
Explicative DEX
LOGOREIC, -Ă, logoreici, -ce, adj. Care vorbește mult și uneori incoerent. [Pr.: -re-ic] – Logoree + suf. -ic.
logoreic, ~ă [At: PERPESSICIUS, M. III, 43 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr logorrhéique] 1-2 smf, a (Liv) (Persoană) care vorbește mult și incoerent. 3 a Care ține de logoree (1). 4 a Referitor la logoree (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOGOREIC, -Ă, logoreici, -ce, adj. (Livr.) Care vorbește mult și uneori incoerent. [Pr.: -re-ic] – Logoree + suf. -ic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
logoreic adj. m., pl. logoreici; f. logoreică, pl. logoreice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*logoreic adj. m., pl. logoreici; f. logoreică, pl. logoreice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
logoreic adj. m., pl. logoreici; f. sg. logoreică, pl. logoreice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
LOGOREIC s., adj. v. flecar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
logoreic s.m. <fig.; reg.> jagardea. Logoreicul vorbește mult și, adesea, incoerent.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
logoreic, logoreicăadjectiv
- 1. Care vorbește mult și uneori incoerent. DEX '09 DEX '98sinonime: flecar
etimologie:
- Logoree + -ic. DEX '98 DEX '09