LOGOPEDIE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care studiază, tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisie vocală (mai ales la copii). – Din fr. logopédie.

logopedie sf [At: L. ROM. 1953, nr. 3, 19 / Pl: ~ii / E: fr logopédie] (Med) Ramură a medicinei și a pedagogiei care studiază, tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisiune vocală, mai ales la copii.

LOGOPEDIE s. f. Ramură a medicinii și a pedagogiei care studiază, tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisiune vocală (mai ales la copii). – Din fr. logopédie.

LOGOPEDIE s.f. (Med.) Disciplină care studiază posibilitățile de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. logopédie, cf. gr. logos – vorbă, paideia – educare].

LOGOPEDIE s. f. ramură a pedagogiei speciale care studiază posibilitățile de înlăturare a deficiențelor de limbaj. (< fr. logopédie)

LOGOPEDIE f. Ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul defectelor de vorbire și al metodelor de înlăturare și de prevenire a acestora. [G.-D. logopediei] /<fr. logopédie

logopedie s. f., art. logopedia, g.-d. logopedii, art. logopediei

logopedie s. f., art. logopedia, g.-d. logopedii, art. logopediei

logopedie s. f., art. logopedia, g.-d. logopedii, art. logopediei

LOGO- „vorbire, termen, studiu, raport”. ◊ gr. logos „cuvînt, discurs, rațiune” > fr. logo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. logo-. □ ~clonie (v. -clonie), s. f., defect de vorbire care constă în repetarea convulsivă a unei silabe la mijlocul unui cuvînt; ~cofoză (v. -cofoză), s. f., surditate verbală; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a pronunța unele sunete sau cuvinte dificile; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se determină raportul dintre două mărimi electrice; ~patie (v. -patie), s. f., defect de vorbire care constă în exprimarea confuză a ideilor; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu corectarea deficiențelor de limbaj ale copiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; ~ree (v. -ree), s. f., tendință excesivă de a vorbi continuu și incoerent; ~terapie (v. -terapie), s. f., totalitate a tehnicilor de corectare a limbajului oral sau scris.