9 definiții pentru logograf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGOGRÁF, logografi, s. m. Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a cronicilor. – Din fr. logographe.

LOGOGRÁF, logografi, s. m. Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a cronicilor. – Din fr. logographe.

logograf sm [At: VĂCĂRESCUL, GR. 166/4 / Pl: ~i / E: ngr λογογράφος, fr logographe] 1-2 (Înv) Scriitor de proză (istorică). 3 (Înv) Orator care compunea pledoarii și discursuri pentru alte persoane. 4 (Înv) Scriitor de discursuri care folosea scrierea prescurtată Vz stenograf. 5 Fiecare dintre primii istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a cronicilor.

LOGOGRÁF s.m. 1. Scriitor de proză și de istorie la vechii greci. 2. Orator care scria pledoarii pentru particulari. [< gr. logographos < logos – cuvânt, graphein – a scrie].

LOGOGRÁF s. m. 1. scriitor de proză și de istorie la vechii greci. 2. orator care scria pledoarii pentru particulari. (< fr. logographe)

logograf m. nume dat primilor prozatori greci, în opozițiune cu poeții.

*logográf m. (vgr. logográphos, d. lógos, cuvînt și grápho, scriŭ). Scriitor în proză și maĭ ales istoric din primele timpurĭ ale Greciiĭ, cum a fost Erodot. Retor care compunea discursurĭ și pledoriĭ p. alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

logográf (istoric) (-go-graf) s. m., pl. logográfi

logográf s. m. (sil. -graf), pl. logográfi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LOGOGRÁF (< fr.; {s} gr. logos „proză” + graphein „a scrie”) s. m. (În Grecia Antică) 1. (La pl.) Primii reprezentanți ai prozei istorice (sec. 6-5 î. Hr.). L. au prelucrat legende și poeme epice populare, încercând să reconstituie cu ajutorul acestora istoria triburilor și a orașelor grecești. 2. Spec. Autor de discursuri, de pledoarii pentru alții, care, fiind implicați într-un proces și neputând să-și susțină singuri apărarea, își comandau pledoariile pe care apoi le rosteau în fața judecătorilor. Multe dintre pledoariile păstrate de la oratorii Lisias, Demostene, Isocrate ș.a. au fost scrise la cererea unui client.

Intrare: logograf
  • silabație: lo-go-graf info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • logograf
  • logograful
  • logografu‑
plural
  • logografi
  • logografii
genitiv-dativ singular
  • logograf
  • logografului
plural
  • logografi
  • logografilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

logograf

  • 1. Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a cronicilor.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Scriitor de proză și de istorie la vechii greci.
    surse: DN
  • diferențiere Orator care scria pledoarii pentru particulari.
    surse: DN

etimologie: