LOGOGRÁF (< fr.; {s} gr. logos „proză” + graphein „a scrie”) s. m. (În Grecia Antică) 1. (La pl.) Primii reprezentanți ai prozei istorice (sec. 6-5 î. Hr.). L. au prelucrat legende și poeme epice populare, încercând să reconstituie cu ajutorul acestora istoria triburilor și a orașelor grecești. 2. Spec. Autor de discursuri, de pledoarii pentru alții, care, fiind implicați într-un proces și neputând să-și susțină singuri apărarea, își comandau pledoariile pe care apoi le rosteau în fața judecătorilor. Multe dintre pledoariile păstrate de la oratorii Lisias, Demostene, Isocrate ș.a. au fost scrise la cererea unui client.