8 definiții pentru logofeție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGOFEȚÍE, logofeții, s. f. (Înv.) Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului. – Logofăt + suf. -ie.

logofeție sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ii / E: logofăt + -ie] (Înv) 1 Demnitate de logofăt (1). 2 Perioadă în care cineva exercită funcția de logofăt (1). 3 Funcție de ministru. 4 Cancelarie a ministrului. 5 (Pex) Personal care făcea parte din cancelaria ministrului. 6 (Pex) Clădire în care se afla cancelaria ministrului Si: minister. 7s) ~ia dreptății (sau marea ~) Minister al justiției. 8 (Îs) ~ia credinței (sau bisericească) Minister al Cultelor. 9s) ~ia pricinilor străine Minister de Externe. 10 Tribunal. 11 (Reg; îs) ~ia satului Secretariat al unei primării rurale.

LOGOFEȚÍE, logofeții, s. f. Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului. – Logofăt + suf. -ie.

LOGOFEȚÍE, logofeții, s. f. Slujba, demnitatea de logofăt; cancelaria logofătului.

logofeție f. 1. demnitate de mare logofăt; 2. cancelaria unui logofăt: logofeția dreptății.

logofețíe f. Denumirea mareluĭ logofăt și cancelaria luĭ. Funcțiunea de logofăt în general.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

logofețíe (înv.) s. f., art. logofețía, g.-d. art. logofețíei; pl. logofețíi, art. logofețíile

logofețíe s. f., art. logofețía, g.-d. art. logofețíei; pl. logofețíi, art. logofețíile

Intrare: logofeție
logofeție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • logofeție
  • logofeția
plural
  • logofeții
  • logofețiile
genitiv-dativ singular
  • logofeții
  • logofeției
plural
  • logofeții
  • logofețiilor
vocativ singular
plural

logofeție

  • 1. învechit Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Logofăt + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09