3 intrări

9 definiții

LÓGIE, logii, s. f. 1. (În forma loggia) Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi. 2. Construcție de tipul loggiei (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. 3. Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță. [Var.: lóggia, s. f.] – Din it. loggia.

!lógie (-gi-e) s. f., g.-d. art. lógiei; pl. lógii, art. lógiile (-gi-i-)

-LOGÍE Element secund de compunere savantă, cu sensul de „disciplină”, „știință”, „expunere științifică”. [< fr. -logie, it. -logia, cf. gr. -logia < logos – cuvânt, discurs].

*-logíe f. Cuv. derivat d. vgr. lógos, cuvînt, și care se combină cu alte cuvinte ca să arăte [!] numele unor științe, ca: geo-logie, zoo-logie. V. grafie.

LOG(O)-, -LÓG, -LOGÍE elem. „cuvânt”, „vorbire”, „principiu”, „rațiune”, „raport, proporție”, „știință, cercetare”. (< fr. log/o/-, -logue, -logie, cf. gr. logos)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-LOGIE2 „strîngere, selecționare”. ◊ gr. lego, ein „a aduna, a alege” > fr. -logie, it. -logia > rom. -logie.

-LOGIE1 „știință, studiu, cercetare”. ◊ gr. logia „teorie, discurs” > fr. -logie, germ. id., it. -logia, engl. -logy > rom. -logie.

Intrare: logie (subst.)
logie (subst.)
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular logie logia
plural logii logiile
genitiv-dativ singular logii logiei
plural logii logiilor
vocativ singular
plural
Intrare: logie (suf. - selecționare)
logie (suf. - selecționare)
sufix (I7-S)
Intrare: logie (suf. - știință)
logie (suf. - știință)
sufix (I7-S)