3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÓGIE, logii, s. f. 1. (În forma loggia) Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi. 2. Construcție de tipul loggiei (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. 3. Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță. [Var.: lóggia, s. f.] – Din it. loggia.

-LOGÍE Element secund de compunere savantă, cu sensul de „disciplină”, „știință”, „expunere științifică”. [< fr. -logie, it. -logia, cf. gr. -logia < logos – cuvânt, discurs].

*-logíe f. Cuv. derivat d. vgr. lógos, cuvînt, și care se combină cu alte cuvinte ca să arăte numele unor științe, ca: geo-logie, zoo-logie. V. grafie.

loggia sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 173 / P: ~gi-a / V: logie / S și: logia / Pl: ~ii / E: it loggia] (Aht) 1 Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi. 2 Construcție de tipul loggiei (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. 3 Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de lumina directă a soarelui.

LÓGGIA s. f. 1. Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi. 2. Construcție de tipul loggiei (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. ♦ Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță. [Pr.: logia] – Cuv. it.

LÓGGIA s.f. 1. Încăpere sau galerie la etajul unei clădiri, deschisă spre exterior prin intermediul unei coloane. ♦ Balcon mărginit de panouri pline sau traforate, care împiedică pătrunderea directă a soarelui. 2. Serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului. [Pron. -gi-a-, var. logie s.f., gen. -iei. / < it. loggia].

LÓGGIA [LO-GI-] s. f. 1. galerie la etajul unei clădiri, deschisă spre exterior prin intermediul unei coloane. ◊ balcon mărginit de panouri pline sau traforate, care împiedică pătrunderea directă a soarelui. 2. serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului. (< it. loggia)

LOG(O)-, -LÓG, -LOGÍE elem. „cuvânt”, „vorbire”, „principiu”, „rațiune”, „raport, proporție”, „știință, cercetare”. (< fr. log/o/-, -logue, -logie, cf. gr. logos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!lógie (-gi-e) s. f., g.-d. art. lógiei; pl. lógii, art. lógiile (-gi-i-)

lóggia s. f. [ggi pron. gi], g.-d. art. lóggiei; pl. lóggii, art. lóggiile (sil. -gi-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-LOGIE2 „strîngere, selecționare”. ◊ gr. lego, ein „a aduna, a alege” > fr. -logie, it. -logia > rom. -logie.

-LOGIE1 „știință, studiu, cercetare”. ◊ gr. logia „teorie, discurs” > fr. -logie, germ. id., it. -logia, engl. -logy > rom. -logie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LÓGGIA (cuv. it.) s. f. 1. Galerie încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă spre exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane (ex. l. palatului Mogoșoaia). 2. Construcție de tipul l. (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri; inițial a servit ca tribună (ex. l. dei Lanzi din Florența, l. campanilei bisericii San Marco din Veneția).

Intrare: logie (s.f.)
logie1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: lo-gi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • logie
  • logia
plural
  • logii
  • logiile
genitiv-dativ singular
  • logii
  • logiei
plural
  • logii
  • logiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F162)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loggia
  • loggia
plural
  • loggii
  • loggiile
genitiv-dativ singular
  • loggii
  • loggiei
plural
  • loggii
  • loggiilor
vocativ singular
plural
Intrare: logie (suf. - selecționare)
logie2 (suf. - selecționare) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • logie
Intrare: logie (suf. - știință)
logie3 (suf. - știință) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • logie

logie (s.f.) loggia

  • 1. Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Construcție de tipul loggiei, independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului.
    surse: DN
  • comentariu Pentru sensul (1.) se folosește forma loggia.
    surse: DEX '09

etimologie: