8 definiții pentru loghiotat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGHIOTAT, loghiotați, s. m. (Înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát.Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.

loghiotat sm [At: C. STAMATI, P. 312 / A și: loghiotat / P: ~ghi-o~ / Pl: ~ați / E: ngr λογιώτаτος] (Grî) 1 Învățat grec. 2 Titlu dat dascălilor greci (din epoca fanariotă).

LOGHIÓTAT, loghiotați, s. m. (Grecism înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát.Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.

loghiotat m. savant grec (ironic despre dascălii fanarioți): loghiotații cari năucesc pe bieții școlari AL. [Gr. mod.].

loghiótat m. (ngr. logiótatos, superlativu luĭ lógios, învățat, elocŭent). Sec. 18-19. Maestru, erudit (titlu dat profesorilor Grecĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

loghiótat/loghiotát (înv.) (-ghi-o-) s. m., pl. loghiótați/loghiotáți

loghiótat/loghiotát s. m. (sil. -ghi-o-), pl. loghiótați/loghiotáți


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

loghiotát (loghiotáți), s. m. – Înțelept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvînt înv., puțin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).

Intrare: loghiotat
  • silabație: lo-ghi-o-tat info
  • pronunție: loghiotat, loghiotat
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loghiotat
  • loghiotatul
  • loghiotatu‑
plural
  • loghiotați
  • loghiotații
genitiv-dativ singular
  • loghiotat
  • loghiotatului
plural
  • loghiotați
  • loghiotaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

loghiotat

  • 1. învechit Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: