log¹ s [At: ALR II, 5079/287 / Pl: nct / E: cf mg lóg] (Trs) Tânjală.

log² sn vz loch

-log³ [At: DN³ / E: fr -logue] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Specialist. 2 Tehnician. 3 Vorbire. 4 Discurs.

-LOG Element secund de compunere savantă, cu sensul de „specialist”, „tehnician”, „vorbire”, „discurs”. [< fr. -logue, it. -logo].

LOGO¹- Element de compunere însemnând „cuvânt”, „vorbă”, „vorbire”, care servește la formarea unor substantive. – Din fr. logo-.

loch sn [At: DA ms / P: loc / V: loh, log / S și: loc / Pl: ~uri / E: fr loch] 1 (Nav) Instrument cu care se măsoară distanța parcursă de o navă și viteza de deplasare a acesteia. 2 (Rar) Dispozitiv folosit la aterizarea avioanelor.

logo- [At: M. D. ENC. / E: fr logo-]
Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1 Cuvânt. 2 Vorbă. 3 Vorbire.

loh sn vz loch

LOGO- Element de compunere care înseamnă „cuvânt”, „vorbă”, „vorbire” și care servește la formarea unor substantive. – Din fr. logo-.

LOCH s.n. Instrument cu care se măsoară distanța parcursă de o navă și, implicit, viteza acesteia. [< fr. loch, cf. engl. log].

LOGO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „cuvînt”, „vorbire”, „discurs”. [< fr. logo-, it. logo-, cf. gr. logos].

LOCH [LOC] s. n. instrument pentru măsurarea vitezei aparente a navelor. (< fr. loch)

LOG(O)-, -LOG, -LOGIE elem. „cuvânt”, „vorbire”, „principiu”, „rațiune”, „raport, proporție”, „știință, cercetare”. (< fr. log/o/-, -logue, -logie, cf. gr. logos)

loch (fr.) [pron. lok] s. n., pl. lochuri (desp. lo-churi)

loch (fr.) [pron. loc] s. n., pl. lochuri (lo-churi)

loch s. n. [pron. fr. loc], pl. lochuri

log (engl.), diagrafie sau înregistrare grafică continuă a datelor obținute prin investigația găurilor de sondă, cu metode geofizice, asupra calității rocilor și fluidelor traversate (densități, porozități, proprietăți electrice etc.).

-LOG „savant, specialist”. ◊ gr. logos „raport, discurs, tratare” > fr. -logue, germ. -log, it. -logo > rom. -log.

LOGO- „vorbire, termen, studiu, raport”. ◊ gr. logos „cuvînt, discurs, rațiune” > fr. logo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. logo-. □ ~clonie (v. -clonie), s. f., defect de vorbire care constă în repetarea convulsivă a unei silabe la mijlocul unui cuvînt; ~cofoză (v. -cofoză), s. f., surditate verbală; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a pronunța unele sunete sau cuvinte dificile; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se determină raportul dintre două mărimi electrice; ~patie (v. -patie), s. f., defect de vorbire care constă în exprimarea confuză a ideilor; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu corectarea deficiențelor de limbaj ale copiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; ~ree (v. -ree), s. f., tendință excesivă de a vorbi continuu și incoerent; ~terapie (v. -terapie), s. f., totalitate a tehnicilor de corectare a limbajului oral sau scris.

LOCH NESS v. Ness, Loch ~.

NESS, Loch [lok] ~, lac tectono-glaciar în N Scoției, în depr. Glen More, legat prin râul cu același nume de G. Morey Firth (în NE), iar spre SV comunică cu Canalul Caledonian; 56,4 km². Lungime: 36 km; ad. max.: 230 m. Potrivit legendelor, aici s-ar adăposti un monstru acvatic cu apariții scurte și intermitente la suprafață.