12 definiții pentru locatară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCATÁR, -Ă, locatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriaș) pe baza unui contract. – Din fr. locataire.

locatar1, ~ă smf [At: BARONZI, I. G. 374 / Pl: ~i, ~e / E: fr locataire] 1 Persoană care locuiește într-un imobil. 2 Chiriaș. 3 (Înv) Arendaș.

LOCATÁR, -Ă, locatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriaș). – Din fr. locataire.

LOCATÁR, -Ă, locatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește într-o casă, în special chiriaș. Uneori întîlnea un locatar de la alt etaj. C. PETRESCU, C. V. 41.

LOCATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care locuiește stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locație (1); chiriaș. [< fr. locataire].

LOCATÁR, -Ă s. m. f. cel care locuiește stabil într-un imobil; chiriaș. (< fr. locataire)

LOCATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care locuiește stabil într-o casă sau într-un apartament (în calitate de chiriaș). /<fr. locataire

*locatár, -ă s. (fr. locataire, d. lat. locatarius, cel care se angajează cu leafă, mercenar, d. locare, a închiria, d. locus, loc. V. locandă). Care ĭa cu chirie un imobil, chiriaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locatáră s. f., g.-d. art. locatárei; pl. locatáre

locatáră s. f., g.-d. art. locatárei; pl. locatáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCATÁR s. chiriaș, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)

LOCATAR s. chiriaș, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)

Intrare: locatară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locata
  • locatara
plural
  • locatare
  • locatarele
genitiv-dativ singular
  • locatare
  • locatarei
plural
  • locatare
  • locatarelor
vocativ singular
  • locata
  • locataro
plural
  • locatarelor

locatar, -ă locatară

etimologie: